Din nou...Kinder :D

O noua zi, din nou aceeasi masina parcata in fatza blocului meu...:D si nu am comandat eu nimic :-p

Craciun Fericit!

In prag de sarbatori, cu pacea,lumina si caldura in suflet, sa avem parte de zile minunate. Sa ne inconjuram de familie si prieteni, sa ne bucuram de glasurile colindatorilor si de dansul fulgilor de nea.
Magia Sf. Craciun sa ne cuprinda si sa ne poarte pe aripile ei pana vom atinge cu degetele bolta cereasca si vom culege un strop de binecuvantare pentru a o aduce in casa si inima noastra.

Craciun Fericit!!!

P.S.: Fulgi dulci de nea...opera mea si a mamei mele...inclusiv fulgii sunt comestibili

Kinder

De dimineata m-am trezit nu doar cu zapada, ci si cu masina Kinder in fata blocului :D deci nu doar eu ma tin dupa ciocolata, ci si ea dupa mine :)

Dreaming of...something...

Voi visati? Ce visati? Cand visati? Aveti dorinte ascunse, aveti vise...visam sa fim sanatosi, visam sa avem o familie, prieteni adevarati, visam sa ne realizam pe plan profesional, visam sa fim cineva sa putem lasa ceva in urma noastra...sa avem ce lasa...
Dar oare facem ceva pentru ca acestea toate sa devina reale? Trebuie sa facem ceva caci odata ce am pierdut trenul...nu se mai reintoarce...
Recunosc ca am pierdut multe trenuri la viata mea...voluntar sau involuntar...voluntar sau din lasitate, din lipsa de curaj...si regret enorm...Dar ce mai putem face pentru a da timpul inapoi si a ne urca in tren?
Prea multi oameni se tem sa mai fie ei insisi. Asadar renunta la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita multimea din dorinta de a fi acceptati. Fiti unici, fiti voi insiva. Urmati-va visurile si distrati-va in acelasi timp pentru ca viata nu este facuta sa fie un chin ci o sarbatoare.
Fa ceea ce ai visat intotdeauna sa faci si nu va mai ramane loc pentru regrete.


Selena - Dreaming of you

Asculta mai multe audio diverse

Diamantul "HOPE"

Mai tarziu voi reveni cu legenda acestui controversat diamant, acestei comori blestemate...

O zi speciala

25.10.2011 O zi obisnuita de marti. Asta credeam initial, ca va fi o zi obisnuita, ca oricare alta. Desi era ziua mea, nu simteam acest lucru; nu aveam chef de nimic. Vroiam doar sa dorm, sa ma trezesc si sa fiu vindecata...vroiam liniste. Nu a fost insa asa; cei dragi si-au amintit de mine si inca de la primele ore ale diminetii a inceput sa imi sune telefonul. Urari, felicitari, imbratisari... cam toata lumea prin spital stia ca este ziua mea; drept urmare am primit urari si din partea cadrelor medicale. Insa cea mai placuta surpriza a fost in clipa in care pe usa salonului au intrat colegii mei de la Facultatea de Medicina, cu flori si baloane in maini. A fost ceva nemaipomenit! Am simtit ceva atat de frumos si de placut! Am simtit ca nu m-au uitat, am simtit ca tin la mine si ca ma iubesc. Am fost tare bucuroasa sa ii revad, sa ii imbratisez, sa schimb cu ei cateva vorbe...Ulterior primisem vizita fostului meu medic (care mi-a adus un trandafir ); era impreuna cu alti colegi de-ai mei. Deci iar m-am bucurat sa ii revad si pe ei. Dupa cateva ore venisera la mine o a treia tura de colegi. Am fost tare incantata sa ii revad pe toti. Iar pe seara, am primit vizita de la "delegatia Breslo": Andra (bijouxdemonange) si Ligia (aigile). Am stat o groaza la povesti (adica eu mai mult ascultam), mi-au transmis mesaje de la colegii breslasi, mi-au adus cadouri...
Niciodata nu as fi crezut ca poti petrece intr-un spital atat de frumos si de minunat; o zi oarecare a fost transformata de catre cei dragi, radical. Recunosc faptul ca mi-am bagat si eu botul intr-o Chocotoff...deh...am avut voie...In acea zi am simtit ca cei dragi imi sunt aproape si nu m-au uitat. Le multumesc din inima pentru tot si nu in ultimul rand as vrea sa ii mai multumesc unei persoane speciale, tare dragi mie, care mi-a demonstrat ca imi este un adevarat prieten.
Sa fim sanatosi cu totii si la anu' sa o facem lata!!!

Justin Bieber Ft Jaden Smith - Never Say Never

Asculta mai multe audio diverse

La capat de drum?

14.10.2011 Noapte...frig...strazi pustii...ceata... durere...neliniste...nerabdare...drum lung...poate prea lung...
Ma simteam oribil; parca niciodata nu m-am simtit atat de groaznic. Imi doream sa mor; nu mai suportam durerile: burta, picioare, burta, burta si iar burta...de 3 saptamani nu mancasem si nu pusesem gura pe apa. Nu puteam; varsam din orice. 20 scaune diareice in 24 ore, manifestari extradigestive ale bolii (Pyoderma gangrenosum) extrem de dureroase... nu mai aveam putere nici sa stau pe picioare...ma simteam neputincioasa in fata bolii... am vrut sa ma dau batuta...pentru ce atata suferinta?
Am ajuns la spital. M-au bagat imediat in perfuzii; vitamine, hidratare, antibiotice, hrana parenterala...Nu mai spun cat m-au chinuit pana sa imi gaseasca o vena... la o mana ma intepa o asistenta, la cealalta mana un asistent...si nimic... m-au intepat si in picior si nici macar acolo nu mi-au gasit macar o vena...un adevarat cosmar...un chin...au vrut sa imi puna cateter in jugulara...nu le-am dat voie. Nici gand de asa ceva!
Zilele treceau, perfuziile erau interminabile, durerile tot mai prezente si mai profunde... urlam la toata lumea...nu mai vroiam nimic, nu mai suportam nimic...nu ma mai suportam nici pe mine. Vroiam sa mor mai repede, sa se sfarseasca odata TOT. Mi-au spus ca s-au epuizat toate variantele de tratament; au vrut sa ma opereze (sa imi extirpe portiunea bolnava din intestin). Au incercat totusi un ultim tratament: Methotrexat injectabil. Nu si-au pus sperante in acest tratament...incetul cu incetul insa, am inceput sa dau semne de ameliorare: Phyodermele au inceput sa se retraga, numarul scaunelor sa scada, dureri mai rare de burta...
Cosmarul cu venele insa parca nu se mai sfarsea; ma intepau tot a 2-a zi, caci nu mai mergea perfuzia...si cand mai bagau si un Potasiu...muream de durere...plangeam, tipam... intr-o zi de duminica mi se pusese pata si am refuzat tratamentele pe ziua respectiva: fara perfuzii, fara nimic. Asistenta de serviciu nu a obiectat; mi-a respectat decizia. Ceea ce m-a deranjat insa a fost faptul ca in clipa in care i-am spus ca ma doare burta, mi-a spus: "Si eu ce sa-ti fac?" I-am spus sa imi administreze un Algocalmin (Piafenul era foarte bun insa varsam de la el, iar Tramadolul era prea puternic). In tot acest timp, bunica mea a fost alaturi de mine: coboara la farmacie, pune plosca sub Diana, da-i sa manance cu paiul ( din cauza bolii imi aparusera Phyoderme in cavitatea bucala - nu puteam nici macar sa beau de durere, in gat, in cap, pe picioare si in jurul orificiului excretor - durerea teribil cand avea loc mictiunea)... A fost greu...parca niciodata nu a fost atat de greu, parca niciodata nu m-am simtit atat de rau... Nu dormeam noptile, am indurat frig la inceput, m-am ales si cu o raceala zdravana...
Dupa 2 saptamani de spitalizare m-au externat. Ma obisnuisem cu spitalul; aveam siguranta ca are cine sa aiba grija de mine. Acum sunt din nou acasa...si boala parca ar vrea sa isi faca iar de cap...tare mi-e ca pana la urma nu voi scapa de interventia chirurgicala...

3 Sud Est - La Capat De Drum

Asculta mai multe audio diverse