Ingerii pot simti durerea?

like

2012-02-04T02:48:00.001-08:00

Dati va rog un like pe rochita neagra cu flori albe. Multumesc!

http://www.facebook.com/breslo?sk=app_182431488524487

Din nou...Kinder :D

2012-02-03T09:27:00.000-08:00

O noua zi, din nou aceeasi masina parcata in fatza blocului meu...:D si nu am comandat eu nimic :-p

Craciun Fericit!

2011-12-25T06:28:00.000-08:00

In prag de sarbatori, cu pacea,lumina si caldura in suflet, sa avem parte de zile minunate. Sa ne inconjuram de familie si prieteni, sa ne bucuram de glasurile colindatorilor si de dansul fulgilor de nea.
Magia Sf. Craciun sa ne cuprinda si sa ne poarte pe aripile ei pana vom atinge cu degetele bolta cereasca si vom culege un strop de binecuvantare pentru a o aduce in casa si inima noastra.

Craciun Fericit!!!

P.S.: Fulgi dulci de nea...opera mea si a mamei mele...inclusiv fulgii sunt comestibili

Kinder

2011-12-08T10:50:00.000-08:00

De dimineata m-am trezit nu doar cu zapada, ci si cu masina Kinder in fata blocului :D deci nu doar eu ma tin dupa ciocolata, ci si ea dupa mine :)

Dreaming of...something...

2011-12-04T04:50:00.000-08:00

Voi visati? Ce visati? Cand visati? Aveti dorinte ascunse, aveti vise...visam sa fim sanatosi, visam sa avem o familie, prieteni adevarati, visam sa ne realizam pe plan profesional, visam sa fim cineva sa putem lasa ceva in urma noastra...sa avem ce lasa...
Dar oare facem ceva pentru ca acestea toate sa devina reale? Trebuie sa facem ceva caci odata ce am pierdut trenul...nu se mai reintoarce...
Recunosc ca am pierdut multe trenuri la viata mea...voluntar sau involuntar...voluntar sau din lasitate, din lipsa de curaj...si regret enorm...Dar ce mai putem face pentru a da timpul inapoi si a ne urca in tren?
Prea multi oameni se tem sa mai fie ei insisi. Asadar renunta la visele lor, la felul lor de a fi pentru a imita multimea din dorinta de a fi acceptati. Fiti unici, fiti voi insiva. Urmati-va visurile si distrati-va in acelasi timp pentru ca viata nu este facuta sa fie un chin ci o sarbatoare.
Fa ceea ce ai visat intotdeauna sa faci si nu va mai ramane loc pentru regrete.

Selena - Dreaming of you

Asculta mai multe audio diverse

Diamantul "HOPE"

2011-11-26T08:27:00.001-08:00

Mai tarziu voi reveni cu legenda acestui controversat diamant, acestei comori blestemate...

O zi speciala

2011-11-02T05:32:00.000-07:00

25.10.2011 O zi obisnuita de marti. Asta credeam initial, ca va fi o zi obisnuita, ca oricare alta. Desi era ziua mea, nu simteam acest lucru; nu aveam chef de nimic. Vroiam doar sa dorm, sa ma trezesc si sa fiu vindecata...vroiam liniste. Nu a fost insa asa; cei dragi si-au amintit de mine si inca de la primele ore ale diminetii a inceput sa imi sune telefonul. Urari, felicitari, imbratisari... cam toata lumea prin spital stia ca este ziua mea; drept urmare am primit urari si din partea cadrelor medicale. Insa cea mai placuta surpriza a fost in clipa in care pe usa salonului au intrat colegii mei de la Facultatea de Medicina, cu flori si baloane in maini. A fost ceva nemaipomenit! Am simtit ceva atat de frumos si de placut! Am simtit ca nu m-au uitat, am simtit ca tin la mine si ca ma iubesc. Am fost tare bucuroasa sa ii revad, sa ii imbratisez, sa schimb cu ei cateva vorbe...Ulterior primisem vizita fostului meu medic (care mi-a adus un trandafir ); era impreuna cu alti colegi de-ai mei. Deci iar m-am bucurat sa ii revad si pe ei. Dupa cateva ore venisera la mine o a treia tura de colegi. Am fost tare incantata sa ii revad pe toti. Iar pe seara, am primit vizita de la "delegatia Breslo": Andra (bijouxdemonange) si Ligia (aigile). Am stat o groaza la povesti (adica eu mai mult ascultam), mi-au transmis mesaje de la colegii breslasi, mi-au adus cadouri...
Niciodata nu as fi crezut ca poti petrece intr-un spital atat de frumos si de minunat; o zi oarecare a fost transformata de catre cei dragi, radical. Recunosc faptul ca mi-am bagat si eu botul intr-o Chocotoff...deh...am avut voie...In acea zi am simtit ca cei dragi imi sunt aproape si nu m-au uitat. Le multumesc din inima pentru tot si nu in ultimul rand as vrea sa ii mai multumesc unei persoane speciale, tare dragi mie, care mi-a demonstrat ca imi este un adevarat prieten.
Sa fim sanatosi cu totii si la anu' sa o facem lata!!!

Justin Bieber Ft Jaden Smith - Never Say Never

Asculta mai multe audio diverse

La capat de drum?

2011-11-01T11:32:00.000-07:00

14.10.2011 Noapte...frig...strazi pustii...ceata... durere...neliniste...nerabdare...drum lung...poate prea lung...
Ma simteam oribil; parca niciodata nu m-am simtit atat de groaznic. Imi doream sa mor; nu mai suportam durerile: burta, picioare, burta, burta si iar burta...de 3 saptamani nu mancasem si nu pusesem gura pe apa. Nu puteam; varsam din orice. 20 scaune diareice in 24 ore, manifestari extradigestive ale bolii (Pyoderma gangrenosum) extrem de dureroase... nu mai aveam putere nici sa stau pe picioare...ma simteam neputincioasa in fata bolii... am vrut sa ma dau batuta...pentru ce atata suferinta?
Am ajuns la spital. M-au bagat imediat in perfuzii; vitamine, hidratare, antibiotice, hrana parenterala...Nu mai spun cat m-au chinuit pana sa imi gaseasca o vena... la o mana ma intepa o asistenta, la cealalta mana un asistent...si nimic... m-au intepat si in picior si nici macar acolo nu mi-au gasit macar o vena...un adevarat cosmar...un chin...au vrut sa imi puna cateter in jugulara...nu le-am dat voie. Nici gand de asa ceva!
Zilele treceau, perfuziile erau interminabile, durerile tot mai prezente si mai profunde... urlam la toata lumea...nu mai vroiam nimic, nu mai suportam nimic...nu ma mai suportam nici pe mine. Vroiam sa mor mai repede, sa se sfarseasca odata TOT. Mi-au spus ca s-au epuizat toate variantele de tratament; au vrut sa ma opereze (sa imi extirpe portiunea bolnava din intestin). Au incercat totusi un ultim tratament: Methotrexat injectabil. Nu si-au pus sperante in acest tratament...incetul cu incetul insa, am inceput sa dau semne de ameliorare: Phyodermele au inceput sa se retraga, numarul scaunelor sa scada, dureri mai rare de burta...
Cosmarul cu venele insa parca nu se mai sfarsea; ma intepau tot a 2-a zi, caci nu mai mergea perfuzia...si cand mai bagau si un Potasiu...muream de durere...plangeam, tipam... intr-o zi de duminica mi se pusese pata si am refuzat tratamentele pe ziua respectiva: fara perfuzii, fara nimic. Asistenta de serviciu nu a obiectat; mi-a respectat decizia. Ceea ce m-a deranjat insa a fost faptul ca in clipa in care i-am spus ca ma doare burta, mi-a spus: "Si eu ce sa-ti fac?" I-am spus sa imi administreze un Algocalmin (Piafenul era foarte bun insa varsam de la el, iar Tramadolul era prea puternic). In tot acest timp, bunica mea a fost alaturi de mine: coboara la farmacie, pune plosca sub Diana, da-i sa manance cu paiul ( din cauza bolii imi aparusera Phyoderme in cavitatea bucala - nu puteam nici macar sa beau de durere, in gat, in cap, pe picioare si in jurul orificiului excretor - durerea teribil cand avea loc mictiunea)... A fost greu...parca niciodata nu a fost atat de greu, parca niciodata nu m-am simtit atat de rau... Nu dormeam noptile, am indurat frig la inceput, m-am ales si cu o raceala zdravana...
Dupa 2 saptamani de spitalizare m-au externat. Ma obisnuisem cu spitalul; aveam siguranta ca are cine sa aiba grija de mine. Acum sunt din nou acasa...si boala parca ar vrea sa isi faca iar de cap...tare mi-e ca pana la urma nu voi scapa de interventia chirurgicala...

3 Sud Est - La Capat De Drum

Asculta mai multe audio diverse

Misiune esuata

2011-10-06T01:50:00.000-07:00

Ziua:14 septembrie 2011
Locatie: spitalul Fundeni
Obiectiv: administrarea unei noi doze de Infliximub (800 mg) - IFX
Subiect: "Eu"

Initial, obiectivul "misiunii" consta in administrarea unui nou tratament, a unei noi terapii cu TNF-anti-K (kinoid). Insa pentru a incepe acest nou tratament, cum era si normal, trebuiau efectuate anumite analize mai "speciale". S-au efectuat. Rezultatele nu le am inca deoarece nu sunt gata...medicii erau in dubii: sa imi dea o noua doza de IFX sau sa asteptam rezultatele?
Raspunsul? Administrarea unei noi doze de IFX. Recunosc faptul ca atat medicul meu curant cat si eu, ne pusesem sperante in aceasta noua doza insa eram aproape sigura ca aceasta nu era decat o amagire...o bijuterie suflata cu aur...o minune care tine...2-3 saptamani.

Ziua: 06 octombrie 2011
Locatie: la sediu (acasa)
Obiectiv: stoparea numarului (din ce in ce mai mare) de scaune
Subiect: "eu"
Arme de lupta: "ceva" natural, bogat in elemente, minerale si vitamine pentru imunitate
Rezultate: in curand...

Doamne-ajuta!

Vision of Life

2011-09-28T02:28:00.001-07:00

1. Omul se naste obosit si traieste pentru a se odihni.
2. Iubeste-ti patul ca pe tine insuti.
3. Odihneste-te in timpul zilei pentru ca noaptea sa poti dormi.
4. Nu lucra - munca il distruge pe om!
5. Daca vezi pe cineva ca se odihneste - ajuta-l!
6. Lasa pe maine ceea ce poti face astazi.
7. Munceste mai putin decat poti iar ceea ce poti lasa pe altii.
8. De odihna nimeni n-a murit. Deocamdata.
9. Munca aduce boala - nu muri de tanar!
10. Cand iti vine cheful de lucru, aseaza-te si asteapta un pic. Vei vedea ca o sa-ti treaca.

Definitiile lui Murphy privind sistemele computerizate

2011-09-25T08:07:00.000-07:00

Hardware=Acele parti ale computerului pe care le poti lovi cu piciorul fara sa se defecteze

Software=Acele parti ale unui sistem computerizat care de regula nu functioneaza

Hard-disk=acea componenta care se blocheaza in momentul cel mai nepotrivit cu putinta

Cablu=acea parte a sistemului care e intotdeauna prea scurta

Imprimanta=o componenta care se blocheaza cand nu te uiti la ea

Memorie=acea parte a computerului care se dovedeste intotdeauna insuficienta

Mesaj de eroare=solicitare de aprobare a distrugerii propriilor tale date

Fisier=acea parte a sistemului care nu poate fi gasita

Manual=element al sistemelor computerizate care e de neinteles pentru utilizatorii incepatori

Viata e un joc

2011-09-24T04:25:00.000-07:00

Imagineaza-ti viata ca pe un joc in care jonglezi cu cinci mingi in aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sanatatea, prietenii si spiritul. Trebuie sa le mentii in aer. Curand vei intelege ca munca este o minge de cauciuc; daca o scapi, va reveni inapoi. Celelalte 4 mingi insa, sunt din sticla. Daca scapi vreuna din ele, se va zgaria, crapa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodata la fel. Trebuie sa intelegi aceste lucruri si sa te lupti pentru a obtine echilibru in viata. Cum? Nu-ti subestima valoarea comparandu-te cu altii. Fiecare suntem diferiti si fiecare suntem speciali. Nu-ti stabili obiectivele dupa ceea ce sustin altii ca este important. Doar tu poti stii ce e mai bine pentru tine. Nu ignora lucrurile dragi tie; tine de ele ca si cum ar fi insasi viata ta, pentru ca fara ele viata este lipsita de sens. Nu-ti fie frica sa admiti ca nu esti perfect; acesta este firicelul fragil care ne leaga unii de altii.
Viata nu e o cursa, ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas. Ieri e istorie, maine e mister dar azi e un cadou...Bucura-te de el!

Trusa de prim-ajutor

2011-09-23T04:30:00.000-07:00

Cu totii avem nevoie de o trusa de prim-ajutor care sa contina:
- ochelari (ca sa vedem si sa apreciem calitatile oamenilor care ne inconjoara)
- elastic (pentru a ne aminti sa fim flexibili, pentru ca oamenii si lucrurile nu sunt asa cum ne-ar placea sa fie)
- plasture (pentru a putea vindeca sentimentele ranite, pe ale noastre proprii si pe ale altora)
- radiera (pentru a ne aminti ca fiecare din noi face greseli si ca avem posibilitatea de a le repara)
- sfoara (pentru a lega oamenii care sunt cu adevarat importanti in viata noastra, dar care sunt uitati in valtoarea vietii de zi cu zi)
- o bomboana de ciocolata "Shoko Kusschen">"Sarut de ciocolata" (pentru a ne aminti ca fiecare are nevoie de un sarut, de tandrete si in fiecare zi de o vorba buna)
- pliculet de ceai (pentru ca la sfarsitul unei zile obositoare sa ne putem odihni si sa ne refacem).

Pentru lume esti poate un "oarecare" dar pentru "cineva" tu reprezinti intreaga "lume". Pastreaza aceasta cutie de prim-ajutor intotdeauna la indemana, pentru cazul in care cineva are nevoie de ea.

Cine moare...

2011-09-22T04:01:00.000-07:00

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; moare cate putin cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste; moare cate putin cine-si face din televiziune un guru; moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste, cine nu citeste, cine nu asculta muzica, cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea, cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput, cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras, cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca mi-as putea trai din nou viata...

2011-09-21T09:40:00.000-07:00

- m-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cand ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamantul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi...
- as fi ars lumanarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara...
- as fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult...
- as fi mancat Popcorn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atatea griji din cauza prafului...
- as fi stat intinsa pe pajiste, cu capul pe iarba...
- as fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata...

Dar cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat, l-as trai...Nu m-as mai agita atat de mult pentru lucruri meschine si marunte...Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face...in schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc, sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat...

Fii tu insuti

2011-09-06T01:25:00.000-07:00

Sunt o persoana simpla, dar complicata...sunt la fel ca tine, dar totusi diferita...Imi place sa zbor, dar o aripa mi-e franta...Imi place sa zambesc, dar am uitat cum se face...Urasc ipocrizia, tristetea, neseriozitatea si minciuna; nu imi plac oamenii prefacuti sau lingusitori.
Imi pierd rabdarea destul de usor, ceea ce poate duce la rezultate nefavorabile. Cand ceva sau cineva ma irita, pot fi taioasa si sarcastica, daca nu chiar cruda. Insa viata m-a invatat unele lucruri...Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese; am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii sa faca mai bine, ci cu ceea ce poti tu sa faci; am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, deoarece s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi; am invatat ca atunci cand sunt suparata am dreptul sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu si rea; am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti; am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri din loc pentru durerea ta; am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca trebuie sa iubesti. Sa razi. Sa razi din nou. Sa asculti si sa inveti. Sa spui "te rog" si "multumesc". Sa ai opinii. Sa le respecti pe ale celorlalti. Sa fi sincer. Sa fi prieten. Sa fi tu insuti.
Inainte de a judeca viata mea sau caracterul meu, pune-te in locul meu, parcurge calea pe care am mers eu, traieste durerea mea, indoielile mele, rasul meu...parcurge anii ce i-am parcurs eu si impiedica-te unde m-am impiedicat eu si apoi ridica-te cum am facut-o eu...Ma mai poti judeca? Fiecare are propria poveste dar fiecare e "sfant" cand vine vorba de greselile altora!

Meseria de....a fi bolnav

2011-09-05T08:59:00.000-07:00

Cine nu a avut in viata momente de durere extrema? Cine nu a simtit uneori dorinta de a renunta? Cine nu s-a simtit uneori singur, extrem de singur, avand senzatia pierderii oricarei sperante? De cate ori nu ne plangem de problemele, poverile si incercarile pe care trebuie sa le suportam? Dar, fara sa ne dam seama, aceste poveri, daca stim sa le ducem, se pot transforma in punti care ne ajuta sa mergem mai departe si in final sa triumfam! De multe ori trebuie sa trecem prin momente grele pentru a ne bucura apoi de cele mai bune momente. In mod inevitabil insa, viata noastra pe pamant este insotita de necazuri, de boli trupesti si sufletesti, de suferinta. Important e sa stim cum sa le primim, caci si ele tot de la Dumnezeu sunt date.
Sunt clipe in care Domnul ne cere sa-I dam ascultare. Sunt clipe in care vrea sa ne incerce vointa si ne provoaca sa-I intelegem iubirea. Prin boli Dumnezeu fie ne incearca taria credintei, fie ni le trimite pentru a ne reaminti de El atunci cand ratacim de la caile Bisericii. Boala purifica sufletul omului si ii fortifica sistemul imunitar; iertand un om care ne-a jignit sau ne-a suparat, ne putem vindeca de o boala grava.
A fi bolnav nu este o experienta placuta. Sunt multe boli in fata carora medicina e neputincioasa, dar mai puternica decat suferinta este lucrarea lui Dumnezeu, care poate face minuni.
Sanatatea este bunul cel mai de pret al omului. Ce fericire poate sa aiba un bolnav in pat de aur?

Cearta...

2011-09-04T09:46:00.000-07:00

Daca v-as intreba de ce tipa oamenii cand sunt suparati, probabil mi-ati raspunde ca tipam deoarece ne pierdem calmul. Dar de ce tipam atunci cand cealalta persoana e chiar langa noi? Probabil din nou mi-ati raspunde ca tipam pentru a fi siguri ca celalalt ne aude. Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Stiti de ce tipam unul la altul, cand suntem suparati?
Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incet si suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate iar distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte se iubesc: au inimile apropiate.
Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta. Nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.

Trenul vietii...

2011-09-04T00:48:00.000-07:00

Un lung tren ne pare viata
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam noi seama,
Unde ne-am suit si cand.
Fericirile sunt halte,
Unde stam cat un minut,
Pana bine ne dam seama,
Suna...pleaca...a trecut...
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc,
Si in ciuda noastra parca,
Tot mai multe se ivesc.
Arzatori de nerabdare,
Inainte tot privim
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
Multii copii voiosi se urca,
Cati in drum n-am intalnit,
Iar cate-un batran coboara
Trist si frant, sau istovit.
Vine-odata insa vremea,
Sa ne coboram si noi;
Ce n-am da atunci o clipa
Sa ne-ntoarcem inapoi?
Dar, pe cand privind in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarna vesniciei:
Am trait si n-am stiut...

Un moment de relaxare...

2011-09-02T07:41:00.000-07:00

Traim intr-o lume agitata, intr-un du-te -vino continuu, in care suntem inconjurati de utilaje si de masinarii, in care nu mai avem timp de familie, de prieteni, de noi...uitam sa ne privim sufletele...

Uneori am impresia ca viata este un sah. Noi suntem doar piesele care fac parte din acest gigantic sah. Insa trebuie sa gasim un moment, o clipa de relaxare, sa ne destindem, sa uitam de tot ceea ce ne inconjoara, de toate problemele...

Unii se relaxeaza citind o carte, altii ascultand muzica, altii gatind, altii plimbandu-se prin ploaie sau iesind la un suc cu prietenii. Relaxarea ideala pentru mine este sa ma aflu intr-un cadru feeric, intr-o livada inflorita, sa stau intr-o bancuta leagan, sa adie vantul, sa ciripeasca pasarile...sa inchid ochii si pentru cateva ore sa uit de tot si de toate...sa ma regasesc...

De copilarie...

2011-09-01T03:04:00.000-07:00

Cand ma gandesc la copilaria mea, ma asemuiesc cu un stup de albine in care tot soiul de oameni au adus intr-una, ca si albinele, mierea cunostintelor si gandurilor lor despre viata, imbogatindu-mi sufletul, fiecare cu ce se invrednicea. De multe ori insa, mierea pe care o aduceau era necurata si amara, dar orice cunostinta tot miere este.

Copilaria este un taram magic - nu stim cand si unde incepe si nu stim cand si unde se termina. Este singurul moment al vietii in care traim totul la intensitate maxima, in care plangem si radem in acelasi moment, in care suntem singuri si totodata cu toata lumea. Copilaria este o lume fermecata, in care orice se poate intampla. Este varsta la care suntem cel mai aproape de toate tainele existentei. Ne putem intalni oricand cu balaurul cu 7 capete, cu zgripturoaica cea haina, putem fi vrajitori, eroi din filme, putem vizita orice loc din lume cu ochii mintii si sa credem cu tarie ca am fost acolo cu adevarat...

Mi-e dor de copilarie....mi-e dor sa stau in bratele mamei, pe picioarele care ma leagana ale bunicii, mi-e dor de jocuri, de colindat iarna prin sat, de mancat pufarini si floricele...mi-e dor sa fiu o mica printesa incaltata cu pantofii mamei...unde au disparut toate acestea? Sunt amintiri inchise intr-un glob de sticla, pus pe un raft prafuit intr-o casuta a povestilor....si ne face bine uneori sa stergem praful de pe glob si sa retraim amintirile....

Ceva inexplicabil

2011-08-13T05:47:00.000-07:00

Vreau sa va povestesc ce mi s-a intamplat in urma cu cateva saptamani. Imaginea de alaturi o am ca wallpaper pe computer. Se poate observa ca este o imagine simpla, cu un peisaj tropical da? Ceea ce este interesant este faptul ca intr-o zi, stand pe computer, au aparut niste raze de soare pe intreaga imagine. In ziua urmatoare nu mai erau deja. Cum va explicati?

Sa fie un semn de la parintele Arsenie, un semn ca raspuns la rugamintile facute catre dansul?

Angajez "Mos Ene"

2011-08-07T02:54:00.000-07:00

Nu stiu voi cum stati cu somnul dar eu am avut o noapte groaznica! Mos Ene a intarziat la lucru, de...benzina e scumpa, suntem in criza...oricum cred ca il concediez! N-am inchis un ochi toata noaptea...am tot facut ruta dormitor-baie din ora in ora...si ce obositor a fost...si uite asa din cauza lui Mos Ene am ajuns sa dorm ziua si sa stau treaza noaptea. Voi ce faceti cand aveti insomnii (pe langa altele)?

Idei rapide si eficiente pentru probleme urgente

2011-07-27T05:48:00.000-07:00

Aceasta va fi cea mai scurta postare a mea, care consta intr-o simpla intrebare. Asa ca astept raspunsurile voastre. Intrebarea este: voi ce luati cand aveti diaree?

Ne veti lipsi...

2011-07-21T02:22:00.000-07:00

Azi dimineata am deschis internetul sa ma pun la curent cu ultimele noutati din tara...si am primit o veste-soc: fosta mea profesoara de chimie si fizica din generala, dna Tatiana Oprea, a hotarat sa ne paraseasca si a trecut la nefiinta. Initial am crezut ca este vorba despre o gluma proasta, insa din pacate nu a fost asa. Ma simt atat de rau, efectiv nu mai am cuvinte...Si cand ma gandesc ca acum doua saptamani eram la Fundeni, stateam de vorba cu dansa in acelasi salon...imi adusese termometrul dansei sa imi masor febra...iar pe seara ne delectasem cu prajituri cu spanac...vorbisem despre boala, despre operatii...a trebuit sa plec. Dansa a ramas acolo...Medicul dansei curant era FOSTUL meu medic curant, profesor doctor conferentiar.

Se pare ca dna profesoara s-a plictisit de aceasta lupta cu boala...aveam aceeasi boala...
Dumnezeu sa o ierte!!

http://www.youtube.com/watch?v=FZLasB-dqe4

Neputinta, nepasare....

2011-05-17T00:11:00.000-07:00

Nici nu stiu cu ce sa incep....nu ma simt in stare nici macar sa stau pe scaun si sa imi tin mainile pe tastatura....Ma simt slabita, nu mai am nici o putere.....Vreau doar sa stau in pat si sa dorm; sa dorm mult iar cand ma trezesc, totul sa imi fi parut doar un vis urat....
Parca niciodata nu m-am simtit atat de rau....nu pot sa fac nimic, nu pot manca nimic, nu am putere de nimic....pierd foarte mult sange...nu dorm noptile, imi petrec mai toata noaptea la baie...Nici nu stiu cand am dormit ultima oara continuu pe parcursul unei nopti. Este un lucru foarte obositor sa nu poti dormi noptile...te epuizeaza si te stoarce de energie...
Si care e cel mai rau lucru? Ca nu am vene...si care vena imi este gasita si intepata - poc! se sparge...
Simt ca am ajuns la capatul puterilor...nu mai am putere de nimic...uneori simt ca imi urasc trupul acesta bolnavicios... M-am saturat!!! Vreau sa fiu si eu o persoana sanatoasa, sa nu mai iau medicamente, perfuzii, sa nu mai am de-a face cu medicii niciodata...Oare cer prea mult?

Rugaciune

2011-04-23T09:25:00.000-07:00

Iată că ne-a ajutat Bunul Dumnezeu şi am ajuns cu bine să trăim şi Învierea de anul acesta a Domnului. Pentru creştini, a serba Paştele înseamnă a împropria Patimile, Răstignirea şi Învierea lui Hristos. Prin participarea la sfintele slujbe din Săptămâna Mare suferim împreună cu Hristos pentru ca să ne bucurăm împreună cu El prin Înviere. Aprindem Lumina Sfântă si retrăim momentele dramatice ale unui mare început; calea pe care Mântuitorul a fost dus spre răstignire. Un drum al iubirii şi al sacrificiului, al cărui sens ne aduce în suflet lumina credinţei.
Din punct de vedere spiritual, mă simt liniştită şi împăcată însă din punct de vedere fizic, mă simt groaznic...nu reuşesc să dorm de câteva nopţi; boala mi-a recidivat şi m-a pus la pământ...aşa că am fost nevoită să trec la tratamente mai dure, gen hidrocortizon şi antibiotice...nu îmi place să mă plang, insă simt uneori că nu mai am putere să lupt...nu mi-a mai rămas în aceste clipe grele decât să mă rog, să mă întorc cu faţa spre credinţă. Aşa am şi făcut şi m-am rugat la Sfântul Părinte Arsenie Boca (foto), lucru ce vi-l recomand tuturor; nu aveţi idee ce mult ajută să te rogi cu inima curată. Sper să mă ajute Bunul Dumnezeu ca în viitorul apropiat să pot merge la Părintele la mormânt...este cel mai mare vis al meu...Doamne-ajută să devină realitate!

Până atunci nu uitaţi să vă rugaţi zilnic şi să îi mulţumim Domnului pentru toate câte ni le dă.
Sarbatoarea Sfanta a Invierii Domnului sa reverse asupra voastra sanatate, belsug si bucurii, iar Lumina din Noaptea Sfanta sa va ridice sufletele spre noi trepte spirituale si sa va insoteasca pasii pe drumul vietii.

Paste fericit alaturi de cei dragi!

http://www.crestinortodox.ro/pelerinaje/pelerinaj-manastirea-prislop-71250.html
http://portal.tfm.ro/arsenie-boca-manastirea-prislop-ioan-de-la-prislop-galerie-foto/

Umbrele trecutului

2011-02-09T08:55:00.000-08:00

Cum e sa te simti in siguranta, fara sa fi chinuit de umbrele trecutului? Cum e sa ai siguranta zilei de maine, sa fi stapan pe viata ta? Sa fi increzator in fortele proprii si sa reusesti aproape in tot ceea ce faci? Simt o teama...simt ca ma apasa umbrele trecutului; mi-e teama ca nu cumva acest frumos basm sa se sfarseasca si sa revina groaza, spaima, teama...durerea... Vreau sa scap de ele si simt ca nu pot! Ma simt ca si cum as fi legata cu lanturi pe fundul marii, in cel mai adanc abis si nu ma pot elibera... Azi, boala mea s-a "trezit" si m-a facut sa nu o uit; sa nu uit ca inca este acolo, ca exista, ca inca nu a plecat...Ma simt ca un corp-gazda ce isi poarta simbiontul si nu poate scapa de el...Vreau sa se termine!! Nu vreau sa reiau aceeasi banda mereu...nu mai pot...

Premiu

2011-02-09T07:44:00.001-08:00

Azi am descoperit ceva minunat; Silvia ( http://jewels-with-love.blogspot.com/ ) s-a gandit la mine (cum o face dealtfel mereu si ii multumesc pentru aceasta) si mi-a oferit un premiu. Ii multumesc din inima si cum o cere traditia, il voi oferi si eu mai departe:

http://jewels-with-love.blogspot.com/
http://zsu-biju.blogspot.com/
http://handmadeincovasna.blogspot.com/
http://lady-adela.blogspot.com/
http://bijouxdemonange.blogspot.com/

Winter Dream

2011-02-03T01:01:00.000-08:00

Zapada, brazi ninsi, multa lumina, sclipici, ger, obraji rosii, o sanie si cai; acesta este visul meu din copilarie: un vis de iarna...
Ce poate fi mai minunat decat sa stai intr-o oaza de liniste, sa respiri oxigen pur, sa te plimbi prin zapada virgina?
Acesta este visul meu nr 5 din lista de vise...nu m-am plimbat niciodata cu sania trasa de cai insa, nu se stie niciodata:) sunt sigura ca intr-o zi, mi se va implini si mie :)

Tendinte interculturale si povesti de calatorie!" IV

2011-01-24T02:04:00.001-08:00

Aceste poze au fost facute in 2007 si 2010, in Rishon LeZyion.

Tendinte interculturale si povesti de calatorie!" III

2011-01-23T06:00:00.001-08:00

Poze din Tel-Aviv, Israel. Minunatele Cladiri sunt de fapt un centru comercial care se numeste AZRIELI. In luminile noptii, par ireale....sunt ceva fantastic! In 2007, de ziua mea, am urcat pana la etajul 49. Seara. Se vedea fabulos intregul oras Tel-Aviv!

Tendinte interculturale si povesti de calatorie!" II

2011-01-23T05:44:00.000-08:00

Aceste poze au fost facut in 2007, la Marea Moarta si la Marea Rosie.

Concurs "Tendinte interculturale si povesti de calatorie!"

2011-01-23T05:20:00.000-08:00

Aceste poze au fost facut in 2007, in Netanya, Israel.

Neputinta...

2011-01-18T12:07:00.000-08:00

Azi am avut o zi proasta...o zi in care balanta atarna mai mult inspre depresie...Azi am simtit ca nu mai am putere, nu mai am chef de nimic...Unde mi-au disparut veselia, cheful de viata si cromatica tuturor lucrurilor? Azi nu le-am gasit...le-am pus intr-un cufar si am pierdut cheia...
M-am saturat de dezinteresul unora; vreau sa fiu intr-un loc unde celorlalti le pasa de tine, unde ceilalti iti vor binele, te ajuta, iti zambesc...unde nu vezi fete morocanoase pe strada, unde nu exista durere si tristete, minciuna sau ura...
Vreau sa fac ceva, sa schimb ceva...vreau sa pot schimba ceva...trebuie sa iau anumite decizii daca altii nu o fac; insa e greu caci nu stiu care va fi rezultatul...
M-am saturat sa tot aud ca e criza, m-am saturat sa aud ca alte tari o duc mai bine si ca la ei se poate iar la noi nu; m-am saturat de indiferenta medicilor, m-am saturat de boli si de medicamente, m-am saturat sa tot aud de crime sau accidente...M-am saturat sa tot aud ca parintii pleaca la munca in strainatate si isi lasa copiii in tara...Nu mai vreau! Undeva, candva, trebuie sa se opreasca toate astea... De este este atat de complicat totul? De ce este atat de greu sa fim pe deplin fericiti?
Fericirea nu depinde de context, ci de caracter. Ea nu e a celor ce au, ci a celor ce iau ce e mai bun din viata, a celor ce dau ce e mai bun din ei, a celor ce refuza sa vada ca paharul e pe jumatate gol sau ca poate trei sferturi din el s-a scurs...Ferice de cei ce privesc paharul "din perspectiva cerului", adica de sus, de unde pare vesnic plin, si nu din lateral, unde orice picatura lipsa e observata cu usurinta. Ferice de cei ce canta, chiar daca suna fals; de cei ce danseaza, chiar daca nu stiu pasii, de cei care cad, iar apoi se ridica, de cei ce nu invata pentru note, de cei ce sufera zambind, de cei ce mananca fara sa numere caloriile. Ferice de cei ce privesc paharul de sus, caci acesta este umplut de Dumnezeu. Viata nu este o cursa, ci o calatorie care trebuie savurata pas cu pas; ieri e istorie, maine e mister, dar azi e un cadou...Sa ne bucuram de el!

Minune de Craciun

2010-12-24T10:19:00.000-08:00

Agitatie, nebunie, graba...zapada, braduti, Mos Craciun...si o minune...
Cozonacii si sarmalele sunt gata...a mai ramas bradutul...il impodobesc cu mare, mare drag, gandindu-ma la mama. Dar ceva ma aduce la realitate: un ciocanit la usa...cine sa fie? Pun deoparte globurile si merg sa deschid. Cu cat ma apropiam de usa, inima imi batea din ce in ce mai repede...M-am oprit...pun mana pe usa...o deschid...si uite minunea in usa: Mosu mi-a adus-o pe mama! este singurul lucru pe care mi-l doream de Craciun era mama. Si iata, minunea s-a intamplat! Acum sunt cel mai fericit copil caci o am pe mama alaturi, pe bunici, intreaga familie!!!

Craciun Fericit tuturor si tot ce e mai bun! Va iubesc pe toti!!!

Vine Mosu'?

2010-12-22T10:15:00.000-08:00

Craciunul este la un pas de noi... Prin oraş toată lumea e înnebunită dupa cumpărături şi cadouri. Ceea ce lumea nu înţelege este că nu cadourile sunt importante ci faptul că îţi poţi petrece Crăciunul în familie, alături de cei dragi. Cel mai dulce cadou este familia. Să ştii să iubeşti, să ierţi, să faci o faptă bună… acesta e spiritul Crăciunului. Crăciunul înseamnă mai mult decât brazi împodobiţi, lumânări aprinse, miros de cozonac şi mere coapte; Crăciunul este spiritul dulce al prieteniei, sufletul cald al mamei, al părinţilor, al celor dragi care luminează tot anul...este bunătatea, speranţa renăscută...este pace şi înţelegere. Crăciunul ne aminteşte să fim mai buni, ne aminteşte că putem aduna bucuria din lucruri mărunte, căldura din inimile noastre, fericirea din flori şi cuvinte, belşugul din sufletele celor dragi, sănătatea din rugăciunea pentru prieteni. Aceasta este semnificaţia Crăciunului. Căci not all gifts are under the three. Most are in the heart. Chiar dacă nu am avea brazi împodobiţi sau nu ar veni Moşu’ pe la noi, nu ar conta. Ar trebui ca în această perioadă să iertăm, să fim împăcaţi cu noi înşine şi cu ceilalţi, să ne purificăm sufletele. Şi nu numai în perioada Crăciunului ar trebui să fim aşa.
Nu stiu voi ce va doriti, insa eu imi doresc in primul rand sanatate pentru familia mea si pentru mine, iar in al doilea rand mi-as dori-o pe mama alaturi...sa depanam amintiri impreuna, sa stam la gura sobei, sa acultam colinde, sa impodobim bradutul impreuna...ar fi o minune! Eu cred in minuni. Voi credeti?
Mi-ar placea sa imi spuneti ce va doriti de la Mosul...vreau sa vad ce dorinte aveti si voi...pana atunci, sa fim cuminti, sa nu ne ocoleasca Mosu'.

Boala Crohn

2010-12-16T01:22:00.000-08:00

Mecanismul care stă la baza bolii este de natură imună. Sistemul imunitar, cel care protejează organismul de orice fel de infecţie şi agresiune, este alcătuit din celule şi proteine de mai multe feluri. În boala Crohn, sistemul reacţionează aberant. Se bănuieşte că bacteriile din intestin sunt luate drept intruşi agresivi pentru organism şi tratate ca atare. Intestinul este invadat de celule ale sistemului imun care produc inflamarea intestinului, urmată de ulceraţii şi sângerări. Din păcate, boala evoluează imprevizibil, de cele mai multe ori către agravare, de-a lungul vieţii pacientului. Diagnosticul este dificil de pus pentru că simptomele se confundă cu alte afecţiuni digestive: durere abdominală, diaree, greaţă, febră, stare generală alterată etc. Boala Crohn dă bătăi de cap multora fiindcă poate apărea oricând şi, pe lângă suferinţa fizică, te poate transforma într-un inadaptat social. Nu i se cunoaşte cauza şi nici nu s-a descoperit un tratament definitiv până acum. Există doar soluţii pentru ameliorare. Bolnavii de Crohn au nevoie de operaţie la un moment dat, atunci când medicaţia nu mai poate ţine sub control simptomele, sau când apare o complicaţie (un abces, o obstrucţie sau o fistulă). Scopul operaţiei vizează tăierea acelei porţiuni din intestin care nu mai poate fi recuperată. Cele două capete rămase sunt unite iar simptomele dispar pentru câţiva ani. Din păcate, boala poate reapărea după câţiva ani, pe locul operaţiei sau într-o zonă nouă. Un stres emoţional puternic nu te îmbolnăveşte de boala Crohn, dar, în cazul în care ea există, poate declanşa o criză. În direcţie inversă, apariţia acestei boli provoacă probleme emoţionale, indiferent de cât de puternică ar fi persoana respectivă. Întreaga ei viaţă e ameninţată de simptomele bolii – respectul de sine, imaginea socială. Bolnavul devine dependent de boală şi implicit, de medicamente. Pacienţii se simt deseori deprimaţi şi izolaţi de restul societăţii de aceea sprijinul social este foarte important pentru ei căci reduce stresul emoţional şi scade riscul de recidivă al bolii. Simptomele bolii includ: dureri abdominale cronice, crampe intense, diaree, număr mare de scaune (eu aveam şi 20- 25 în 24 de ore), anorexie, febră, anemie, scădere în greutate, hemoragie intestinală, deficienţe nutriţionale, ocluzii intestinale, ameţeli asociate cu sincope (pierderi ale conştienţei), tahicardie accentuată (mai mult de 100 de bătăi cardiace pe minut), deshidratare severă. Datorită faptului că boala Crohn are o componentă imună, există o afectare şi a altor organe precum ochii, articulaţiile, rash cutanat sau ficatul. În unele cazuri, simptomele pot evolua şi pot determina decesul persoanei.

În tratamentul actual al bolii Crohn se folosesc corticosteroizi (hidrocortizon), medicamente imunosupresoare (AZT, 6-MP, MTX), terapie biologică şi antibiotice. Persoanele bolnave de boala Crohn îşi pierd pofta de mâncare deşi organismul are nevoie de mai multă energie ca oricând, pentru a suporta boala. În plus, se pierd multe substanţe nutritive (proteine, grăsimi, carbohidraţi), apă şi minerale. Boala “stoarce” organismul de energie şi îngreunează absorbţia substanţelor nutritive, de aceea se impune o dietă atent supravegheată.

O minune de Mos Nicolae

2010-12-06T05:40:00.000-08:00

În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată.

La noi, de Moş Nicolae, copiii cuminţi primesc, pe lângă dulciuri şi jucării, o legătură de nuieluşe frumos colorate, iar cei mai puţin cuminţi primesc o nuieluşă adevărată care să le amintească de o eventuală pedeapsă.

As vrea ca azi sa ninga cu fulgi mari, sa fie orasul imbracat in zapada pufoasa...totul sa fie o feerie...Totul sa fie rupt dintr-o poveste din care sa fac si eu parte, sa faceti si voi...M-am trezit de dimineata si am gasit daruri in ghetute...Pe de o parte m-am bucurat ca Mosul a trecut si pe la mine, insa pe de alta parte m-am intristat gandindu-ma la cei care nu au ce pune pe masa de sarbatori...de i-as putea ajuta...de le-as putea usura suferinta sau chiar de le-as putea-o lua...ce minunat ar fi...ar fi cel mai frumos cadou...
Azi, de Sfantul Nicolae, mi s-a intamplat o minune: am primit un telefon...un telefon foarte important, de la Povestiri Adevarate. Mai multe nu spun...va dati seama de ce m-au sunat...cred intr-adevar ca a fost o "comanda" de undeva de Sus, sa primesc acest telefon chiar azi, in aceasta zi minunata si speciala. Este un semn divin! Sper sa fie cu folos!
Multumesc, Sfantule Nicolae!

Ruga catre Mos Nicolae:
"Mos Nicolae, te rog sa ai grija de prietenii mei! Sunt maturi, dar in suflet sunt tot niste copii...Ai grija te rog si de ghetutele lor.Fii generos, asa cum sunt ei, ai grija de visele lor si nu le trimite nuieluse.Ai grija ca ranile din sufletele lor sa se vindece, sa le spui ca sunt oameni care ii iubesc dar nu stiu cum sau nu pot sa-si exprime sentimentele.Ai grija sa le spui sa invete sa se ierte pe ei insisi intai si apoi sa-i ierte si pe cei din jurul lor.Da-le putere sa treaca peste toate greutatile, sa poata culege flori rasarite din lacrimile cazute ieri. Ai grija si de prietenul de la coltul strazii care intinde rugator o mana. Nu trece nepasator! Opreste-te o clipa si vei descoperi in el un om minunat, cu o poveste cutremuratoare.Multumim Mos Nicolae pentru darurile tale!"

La Multi Ani tuturor celor sarbatoriti astazi!!!

Interviu

2010-12-01T10:51:00.000-08:00

http://creezpentrutine.blogspot.com/2010/11/13-cu-noroc-interviu-cu-diana.html

Un interviu de la suflet la suflet de creator...Multumesc Andra!

Perfuzii de 300 lei si concerte de 100 000 de euro

2010-11-30T09:21:00.000-08:00

Investigatii...analize...hemoglobina 7...cam mica...Recomandare: tratament cu Venofer. Venoferul? 10 fiole - 300 lei...scump, doamna, scump...dincolo era mai ieftin!
Dupa ce ca am dat pe el o groaza de bani, nici macar nu l-am putut primi caci cum dadeau drumul la perfuzie, poc! Se spargea vena...Sunt vanata toata pe maini...Cu chiu cu vai, ieri am terminat o sticla...mai am 4... In orice caz, mi se par foarte scumpe...acum nici medicamentele mele nu se mai dau compensat...o reteta pe 3 luni ma costa in jur de 270 ron...scump...
Chiar auzisem zilele astea un reportaj referitor la cat castiga vedetele pentru o ora de cantat de Revelion...mi-a ramas gandul la Inna, care va conta in Polonia. Pentru o ora de cantat, fata primeste 100.000 euro. Exact cat mi-ar trebui mie pentru transplant...Unii lupta cine stie cati ani sa adune atatia bani iar altii ii castiga cu usurinta intr-o ora...Intr-o singura ora...nu imi vine sa cred...de ce nu m-oi fi apucat de muzica la viata mea?...

Inca un an...

2010-10-25T00:51:00.000-07:00

A mai trecut un an, am mai adaugat un trandafir alb in buchetul de trandafiri rosii...am mai adaugat un strop de rabdare, intelepciune si blandete...un strop in plus de maturitate.

Am primit cadouri, desi nu imi doream; cel mai mult ma bucur ca imi este alaturi mama, insa sunt departe de bunici. Ma bucur de tot ce ma inconjoara: de viata, de sanatatea mai mult sau mai putin subreda, de soare, de flori, de lumina...ma bucur ca exist!

Totusi, am avut parte si de o supriza foarte speciala: am primit un "La Multi Ani!" de la o persoana foarte speciala, la care eu tin foarte mult, si pe care nu am mai vazut-o de pe 24 iunie anul acesta. (Thank You, E.)

Sa fim asadar recunoscatori si fericiti cu totii, nu doar de zilele noastre de nastere sau onomastice, caci viata merita traita, asa cum e ea: cu bune, cu rele, cu bucurii, cu necazuri, cu oameni buni sau rai. Bucurati-va si traiti-o caci nu se stie cand se sfarseste calatoria....

Ce este coruptia?

2010-07-27T01:46:00.000-07:00

Cele mai cunoscute fapte de coruptie sunt luarea si darea de mita, spaga - in limbaj popular. Cine nu a auzit de "stimulentele" date pentru obtinerea sau urgentarea unor servicii, realizarea unor acte etc.

Chiar daca aceasta nu poate fi eliminata in totalitate, de fiecare dintre noi depinde gradul de raspandire al acesteia.

Motive pentru a NU da spaga
- e prea scump. Gandeste economic! Daca mergi la cinema sau iti cumperi o carte, platesti o singura data. De ce sa platesti de doua ori pentru obtinerea unui act?
- pentru ca tu nu primesti mai multe salarii pentru munca ta
- prin spaga primita, veniturile functionarilor se completeaza semnificativ - ai auzit cu siguranta de vilele, masinile sau banii unor functionari
- pentru ca iti furi singur caciula. Daca dai, functionarul va astepta de fiecare data "cadoul"
- pentru ca Spaga se pedepseste! Si darea si luarea de mita se pedepsesc cu inchisoare. Nu risca libertatea doar pentru ca altii sa o poata duce bine!

Directia Generala Anticoruptie (DGA) este institutia specializata pentru prevenirea si combaterea coruptiei din MAI.

Ce poti face?
In primul rand, fii convins ca ESTI IMPORTANT! Prevenirea si combaterea coruptiei depind un egala masura si de tine. Daca nimeni nu mai da spaga, nu vor mai exista nici functionari corupti!

Semnaleaza IMEDIAT problema! Cei mai multi functionari sunt corecti, asa ca orice alte situatii trebuie pedepsite.

Nu te lasa intimidat si adeseaza-te institutiilor competente! Cei mai multi functionari corupti mizeaza pe lipsa ta de reactie.

Nedeia Mocaneasca

2010-07-18T06:30:00.000-07:00

În Valea Zânelor din staţiunea Covasna are loc duminică tradiţionala Nedeie Mocănească, obicei organizat an de an și care atrage sute de participanţi.

Conform tradiţiei, Nedeia începe dimineaţa cu o Adunare la Biserica Înălţarea Domnului, de unde se va pleca în Valea Zânelor.

Aici, programul cuprinde nelipsita nuntă tradiţională din Voinești, ridicarea bolovanului sau trânta voinicilor, toate înveselite cu muzică.

Potrivit secretarului Asociaţiei Iustinian Teculescu, Ioan Luca, pe scenă vor fi prezentate cântece și dansuri susţinute de Ansamblul Ţara Vrancei din Focșani, Plai Întorsurean din Întorsura Buzăului, Ciobănașul din Voinești, Covasna, Junii Voineștiului și alţii.

„Trebuie să ne păstrăm tradiţiile, astfel încât și tinerii de azi și de mâine să știe cum se distrau înaintașii lor la asemenea sărbători, respectiv de Sfântul Ilie, cum se făcea curte, cum era organizată nunta, și să transmitem datinile populare, muzica, obiceiurile la românii din Voineștii Covasnei”, a spus Ioan Luca.

Din programul Nedeii nu vor lipsi nici atelierele tradiţionale organizate de Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR). Astfel, cine trece pe aici va putea participa la ateliere și modelaje în lut, pictură pe faţă sau cusături tradiţionale, banii adunaţi urmând a fi donaţi tinerei Diana Borboly, din Covasna, care suferă de crunta boală Crohn. Reprezentanţii Muzeului vor amplasa și o urnă în care pot fi făcute donaţii pentru Diana și care o pot ajuta să ajungă mai aproape de visul ei – acela de a-și redobândi sănătatea.

Diana a mai fost subiectul unei campanii umanitare în luna aprilie, de Zilele Sfântu-Gheorghe, când ziarul nostru și MNCR au organizat o strîngere de fonduri și au vândut bijuterii făcute de Diana, adunând în total 1.000 de euro. Banii au ajuns la Diana în cont și se adaugă la restul sumelor donate până acum de oameni impresionaţi de povestea ei.

(sursa: Observatorul de Covasna)

Mi-a placut foarte mult la Nedeie sa vad cum oamenii se implica si pun suflet pentru a ma ajuta. Le multumesc membrilor Muzeului National al Carpatilor Rasariteni pentru tot ajutorul lor. In ziua de azi, nu stiu cate persoane ar fi facut asa ceva. Sincer...Am fost si eu alaturi de ei pret de cateva ore si mi-a placut atmosfera calda in care se desfasura totul. Toata lumea iti zambea, unii te cunosteau si iti spuneau pe nume desi tu nu i-ai vazut niciodata (e un sentiment cam ciudat, trebuie sa recunosc) si vedeau in tine un OM, un egal. Deci te tratau ca atare. Nimeni nu se credea mai bun sau mai superior ca celalalt.

Am fost foarte placut impresionata de doua fete (13 si 14 ani) care au venit la cort, au facut o donatie si au invatat sa modeleze din lut. Ce credeti ca au modelat? O inimioara si un mic vas pe care mi le-au daruit mie. Impresionant gest! Chiar nu ma asteptam, mai ales copil fiind, cu banii respectivi ti-ar fi fost mai usor sa iti cumperi o inghetata sau un suc. Bravo lor! Felicitari lor si parintilor, caci le-au crescut cu frica de Dumnezeu si cu iubire fata de semeni. Ma bucur enorm!!!

De asemenea as dori sa le multumesc si familiei Iacobos pentru sprijinul si ajutorul acordat (mi-au demonstrat ca sunt oameni cu suflet, sa le dea Domnul sanatate si bucurii pe acest Pamant) si bunelor mele prietene: Ana, Andreea, Eva si Laura.

Va multumesc tuturor!!!! Si...astept sa ne mai vedem!!!

Intalnire de gradul 3 cu Earnest Valentino!!

2010-06-25T11:39:00.000-07:00

Luni, pe 21 iunie, am aflat de la mami de un concurs on-line, in cadrul unei emisiuni. Prin tragere la sorti, puteai castiga o intalnire cu Earnest Valentino, sosia oficiala a lui Michael Jackson. Fiind o fire competitiva m-am decis sa ma inscriu si eu (desi eram sigura ca nu voi castiga...chiar ii spusesem mamei mele ca sigur s-au inscris mii de persoane...cum sa castig eu?...). Apoi i-am povestit una din dorintele mele: mi-ar placea ca atunci cand voi face transplantul, dupa ce ma voi trezi din anestezie, in afara de familia mea, mi-ar placea sa fie langa mine si Earnest (daca Michael nu se poate...:( ). Bun...marti, in jurul orei 15, primesc un telefon. La capatul firului era o voce de femeie care tocmai ma anuntase ca ma numar printre castigatorii concursului. Oau!!!! Nu mi-a venit sa cred...Tocmai eu...Credeam ca visez...am inceput sa plang de fericire!!! Imi venea sa strig in gura mare!!!!
Si iata-ma joi, 24 iunie 2010, la Buftea, la Studiourile MediaPro...trebuia sa ma vedeti cu o zi inainte cat de agitata eram: bagaje (aveam haine de schimb), repetitii, vroiam sa fie totul perfect pus la punct.
Drumul pana la Buftea mi s-a parut ingrozitor de lung...parca nu mai ajungeam odata...oricum am ajuns cu o ora mai devreme...abia m-am familiarizat cu locul, cu oamenii, cu platoul...Dupa aproximativ 30 minute, mi-am pus costumatia de Michael Jackson pe mine. Ma simteam putin ciudat deoarece din acel moment, mai toate privirile din jur erau atintite asupra mea (inca nu sunt obisnuita sa fiu in centrul atentiei)...unul dintre fanii lui Michael venise la mine sa facem cunostiinta...iar m-am simtit ciudat caci nu sunt obisnuita cu asa ceva...eu obisnuiesc mai mult sa stau deoparte si sa observ.
Apoi trecuse prezentatorul emisiunii respective pe langa mine si imi spusese: "Il astepti pe Michael?"
Ne-am adunat in hol toti castigatorii (cred ca eram vreo 25) si asteptam cu sufletul la gura sa il vedem pe cel care semana cu idolul nostru. Insa am fost putin plimbati: cand afara, cand inauntru, si tot asa...noi nu aveam voie sa il vedem la repetitii, el nu stia de noi (trebuia sa fim o surpriza pentru el)...cred ca am stat in curtea din spate aprox o ora...dupa care a venit un domn dupa noi (probabil era regizorul de platou), ne-a dus in platou si ne-a asezat pe scaune...Apoi 3, 2, 1 suntem in direct!
Doamne, a intrat pe usa aceea...un om inalt, cu par negru, cret, care pasea sfios...si cat de mult semana cu Michael...toata emisiunea nu mi-am putut lua privirea de la el...pur si simplu nu imi venea sa cred ca sunt acolo, fata in fata cu el, cu cel despre care vorbisem cu cateva zile in urma...Ma rugasem la Dumnezeu sa imi dea putere si sa rezist, sa nu imi joace sanatatea vreo festa...trebuie sa recunosc ca am avut un moment in care am crezut ca imi pierd cunostiinta insa mi-am revenit...
Ma uitam la el...il asemanam si il deosebeam in acelasi timp de Michael...ii urmaream miscarile, gesturile, mimica, vocea...cat de frumos canta...te patrundea adanc de tot, pana in maduva oaselor...punea trup si suflet in melodiile pe care le interpreta si reusea sa ne transmita cate un mesaj prin intermediul melodiilor interpretate...Minunat...
Asteptam cu nerabdare sa se termine emisiunea pentru a putea merge la el sa facem poze si sa cerem eventual cate un autograf.
La final, asa s-a si intamplat: doar ca lucrurile s-au precipitat putin (din cauza bodyguarzilor care spuneau ca trebuie sa plece, caci sunt in intarziere)...Cand am auzit asa ceva, m-am furisat pe la spate, l-am apucat pe Earnest de maneca si l-am strigat pe nume:" Earnest! This present is for you!" Parca mi-a multumit si pret de cateva secunde bune ne-am uitat unul fix in ochii celuilalt fara sa scoatem un cuvant. Apoi s-a aplecat sa ma pupe si m-a imbratisat. L-am imbratisat si eu, i-am spus "I Love You si thank you" si am plecat fericita cu gandul ca am reusit sa ii dau micul cadou ce i-l pregatisem...(care continea ceva foarte important!!!)
Ulterior am mai facut cateva poze prin platou si ne-am indreptat spre casa...Aceasta a fost o zi memorabila pentru mine...o zi care si-a facut loc, care si-a lasat amprenta in istoria vietii mele...si acolo va ramane pentru totdeauna!!
(Sunt sigura ca il voi revedea cat de curand :))

Impreuna pentru Diana!

2010-05-24T12:45:00.000-07:00

O data-n viata

2010-04-30T08:36:00.000-07:00

Iata ca, desi nu credeam, astazi am primit un telefon FOARTE important...pe care il asteptam de o saptamana. M-au sunat de la emisiunea "O data-n viata" sa ma anunte ca diseara va aparea in cadrul emisiunii, pe langa altele, si povestea mea. Am foarte mari emotii...sper sa vada emisiunea cine trebuie si poate ma va ajuta cineva sa adun banii necesari transplantului.
Oricum, eu va multumesc tuturor celor care va veti uita. Si celorlalti care nu o veti face. Nu conteaza...Dumnezeu oricum ma iubeste si ma va ajuta...

Pentru cine nu a vazut emisiunea, uitati un link: (povestea mea este putin dupa jumatatea filmarii...adica nu la mijloc, putin mai departe; dar si celelalte cazuri merita vazute si de ce nu, dat o mana de ajutor)

http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2010-05-01-17-46.flv&name=O%20dat%C4%83-n%20via%C5%A3%C4%83

Campanie umanitara

2010-04-25T03:58:00.000-07:00

Am uitat sa adaug un link spre un filmulet:

http://www.covasnamedia.ro/beta/

http://www.youtube.com/watch?v=NE0F5LsNByQ&feature=player_embedded

http://www.youtube.com/watch?v=KdKS3pLxec4&NR=1 - in limba maghiara

Campania "Impreuna pentru Diana!"

2010-04-25T03:36:00.001-07:00

Pe data de 23, 24 si 25 aprilie, cu ocazia Zilelor orasului Sfantu Gheorghe din judetul Covasna, cotidianul Observatorul de Covasna si Asociatia Pentru Comunitate, sprijiniti de Muzeul National al Carpatilor Rasariteni, Multinr SRL si Primariei Sfantu-Gheorghe au initiat o campanie de strangere de fonduri. Pentru mine... In cadrul acestor zile festive, au fost facute 2 corturi in interiorul carora oamenii fie puteau admira si cumpara bijuterii handmade facute de mine, fie puteau dona o suma cat de mica in urnele special amenajate din cort. Sau pur si simplu imi puteau adresa o incurajare pe panoul special amenajat din cort. Din cauza starii mele de sanatate, din pacate nu am putut fi prezenta la acest eveniment.
Nu stiu cati oameni au fost impresionati sau nu de cazul meu insa eu sunt profund miscata si emotionata de initiativa acestor persoane care vor sa ma ajute. Spuneti si voi, cate persoane in ziua de azi, ar face asa ceva? Si nici macar nu suntem rude...asta inseamna sa ai suflet, sa stii ce inseamna durerea si suferinta, sa nu te mai gandesti pentru cateva clipe doar la tine, ci si la cel de langa tine, sa nu fi indiferent, sa fi OM. Nimic nu poate fi mai pretios decat sa ai un suflet mare, nobil si curat...Imi dau lacrimile gandindu-ma ca sunt persoane care stau in cort, in frig, poate in ploaie, nemancati, obositi, pentru mine...nimeni nu a mai facut acest lucru pana acum...imi este foarte greu sa ma exprim in cuvinte...nu stiu cum si daca le voi putea rasplati vreodata munca si gestul nobil pe care il fac pentru mine...
Le multumesc din adancul inimii si spun "JOS PALARIA!" in fata lor!!! Poate ar trebui sa le urmam exemplul si noi, ceilalti.
Va multumesc din suflet!! Oricum, cuvintele sunt de prisos in asemenea clipe...dar fiti siguri ca rasplata voastra va fi inzecita!

Paste Fericit!!!

2010-04-03T10:18:00.000-07:00

Azi dimineata m-am trezit pe la 5... am fost matinala deoarece am vrut sa fiu EU cea care framanta aluatul pentru cozonacul de Paste. Si asa am si facut. M-am pus pe framantat...Sub atenta "supraveghere" a mamaitei...pe la 7 am terminat cu cozonacii...Ce a urmat apoi se stie: pasca, drobul, ciorba de miel, friptura de miel, sarmalutele si putina odihna...Desigur, eu pot manca doar cu privirea...pe langa faptul ca contine sare, sa nu uitam ca este o mancare grea (carnea de miel) si ar trebui sa o mancam cu atentie.
Oricum, cel mai mult a muncit mamaia...de aceea s-a simtit cam rau azi-noapte...v-as ruga cu acest prilej sa aveti grija cum tineti post in sarbatori si mai ales daca tineti post negru. Nu va jucati cu sanatatea!!!
Dupa ce treaba a fost gata, ne-am pregatit sufleteste pentru Sfanta Inviere: ne-am rugat, am citit din Biblie...as vrea ca in aceste zile sufletul vostru sa nu cunoasca ridul timpului, inima sa nu va ramana nepasatoare la cei din jur, gandul bun sa va insoteasca mereu, zambetul sa nu va lipseasca din coltul buzelor, visele sa va fie incununate cu speranta, mainile sa va imprastie praful de stele din care ies minuni...
Din pacate, nu toti suntem mai buni de Sfintele Sarbatori...trebuie sa va marturisesc, si va rog sa ma credeti ca spun adevarul, ca am realizat cum e lumea intr-adevar. Acum o saptamana, mama mea i-a telefonat unei "personalitati de elita" a acestei tari...personalitate care a ajutat (teoretic) multi oameni...cel putin asa se vedea la TV...sincer am crezut ca ma va ajuta si pe mine, imi pusesem baza in el...dar am fost profund dezamagita...nici macar nu a avut bunul simt de a asculta ceea ce ii spunea mama mea prin telefon, ca i-a taiat craca de sub picioare spunandu-i:"Nu mai continuati! Stiu ce vreti! Imi pare rau, dar nu va pot ajuta! Nici pe dvs, nici pe altcineva! O zi buna!" si i-a inchis telefonul in nas...Nu mi-a venit sa cred...dar asta e lumea in care traim...Oricum, Dumnezeu e Sus si vede...
Fie ca Lumina Sfanta a acestei mari sarbatori sa va calauzeasca pasii, sa va aduca sanatate si fericire care sa dainuie vesnic in preajma voastra! Iar lacrimile lumanarilor ce vegheaza la purificarea sufletelor sa se transforme in felinare eterne menite sa va calauzeasca pe un drum drept. PASTE FERICIT va doresc si mai multa credinta in CEl de Sus!!!

Pana cand?...

2010-03-20T07:03:00.000-07:00

Pe data de 8 martie am fost la spital sa primesc Remicade-ul...in sfarsit...m-am dus mai degraba din cauza durerilor articulare groaznice pe care le aveam la genunchi...Si care nu ma lasau sa dorm noaptea...Off...Am crezut ca imi va fi bine...
Deci, pe 8 martie eram frumos la spital in Bucuresti...am avut parte de o primire cum nu se putea mai "eleganta" din partea unei "doamne" asistente...urlete, tipete etc etc...nu am luat-o in seama...sunt obisnuita...toate astepta sa le dai si sa le tot dai...sa le vezi cum se uita daca vad ca ai in mana o plasa cu cadouri...of Iisuse...ele nu se gandesc ca poate omul acela e bolnav? Asteapta de la bolnavi...sa le fie rusine! Dar Dumnezeu e sus si vede...
Mi-am primit injectia intr-un final (dupa mare tam-tam) si colac peste pupaza, vroiau sa ma si expedieze acasa. Sunt revoltata caci nici macar o analiza de sange nu mi-au luat, bilet de internare nu mi-au facut, am dormit pe unde am apucat...adica se merge pe premisa: "Daca iti gasesti un pat pentru la noapte, pe la alt salon sau etaj, din partea noastra, poti ramane"...
A doua zi mi-am luat bagajelul si am plecat frumos acasa, oarecum dezamagita de comportarea lor...Dar bucuroasa ca am primit injectia...
Din pacate nu am scapat de durerile articulare...sunt din ce in ce mai profunde parca...iar tratamentul cu Medrol il termin abia prin luna mai...nu stiu ce ma voi face de dureri pana atunci...Nu dorm noptile, ma doare genunchiul stang mai ales ingrozitor...simt ca mi se sfarama osul...este oribil...oribil...am ajuns sa iau Tramal pt dureri caci nici macar fiola de Algocalmin nu isi mai face efectul...Pana cand ma va durea oare? Pana cand?...

Humanitarian Call. Keep in mind: The End Is Not Here !

2010-01-24T08:54:00.000-08:00

To be healthy is the most beautiful and biggest gift that nature cand do…But for ones it gives too much, the others get little or…even too little.
Today I’m going to write about one of my colleague. Her name is Diana Borboly and she is 21 years old, and not so long time ago she was a student at the Medical College, but her health condition did not permit her to continue her study. Unfortunatelly in 2005 she was diagnosed with Crohn’s disease,
which affects in most of the cases the small intestine by inflammation and causing ulceration of the digestive system. It may affect any portion of digestive system but in most of the cases it appears at the end of small intestine and beginning of the thick intestine( colon) .
After the treatment what she followed , it was sings of amelioration , but Crohn’s disease generally goes forward totally incalculable. When medical treatment isn’t efficient anymore , the disease has to be treated surgical , which means the affected portion of the intestine has to be eliminated but on the other hand , intestine must be kept untouched as much as possible to maintain the proper function of digestion and normal abortion. Fortunately , Crohn’s disease relapse post operation and more surgical intervention is needed.
Therefore the only chance to get full recovery for Diana is to make a Stem cell transplantation in Israel, Spain or Chicago. But the transplant is highly expensive , over 100.000 Euro without pre and post-surgical treatments( chemotherapy, etc).
Diana has opened two bank accounts , in RON and in Euro on her name ( Diana Borboly) and she would highly appreciate for all Donation no matter how small or high is the figure .

RON: RO 45 RNCB 0081009686130001
EURO: RO 92 RNCB 0293009686130001

Sucursala BCR Covasna, Libertatii street 18 BL 7 SC A-B
Who wants to make a contact with her, it can be done through email address : cohavit88@yahoo.com

Here’s how her story goes:

“It’s morning …the sun is touching slightly the face , but can’t go out to make a smile …..little birds are singing under your window ,but can’t talk to them …. You step into a new day and you have a feeling that nothing is changed and you relive that nightmare again….. After having your breakfast , you getting dressed and you going…. How many faces are on the street ….. and how many stories are hiding behind them…..how many dreams, hopes , illusions …..you go through them as a shadow …..nobody knows what’s behind your face….. Mentally you going toward past, toward childhood ,…..toward the most beautiful and happiest childhood…remember grandmother with joy , who grow you up and who would give her life for you , grandfather , who brought you home every day from school on his bicycle , my mom who use to tell every night a story and my uncle who was pushing me into the pinewood in the park and who was like a brother to me….. Getting closer to be a teenager , every day which goes by the happiness is spreading like a perfumes…. little by little. The period between 2001-2005 was like a nightmare to me. My life was like this: one week home , two weeks at the hospital then again one home and again two at the hospital….doctors wasn’t sure about the diagnosis, but my family ,colleagues and friends was always next to me and they were totally supporting and helping me. In 2005 I was very close to the point of no return ….but I believe, God considered that it would be too soon for me…. All what I can remember regarding that period is that I looked like a dead man with no color at all, I lost 10 kg just in one week and the blood test was frightful , red blood cell 6, Ca , Fe and Mg under 5…. I was hospitalized at Fundeni Institute of Gastroentrology in Bucharest . Physicians were amazed by the fact that I was still in life…. Followed a series of investigations which wasn’t pleasant at all…. Endoscopy , colonoscopy , computer tomography , RMN and blood test in every second day ….Mom was coming in the country at that time to be with me . She was prepared for the worst , she bought an intravenous treatment for me in value of 10 million lei old ….I couldn’t eat , I couldn’t drink …. I was connected to tubes twenty-four hours , seven day a week. My family suffered enormously. I’m so sorry for all the suffering that I caused to them . At Fundeni institute I was diagnosed with Crohn disease. It’s chronic disease, which appears when immune system does not recognize anymore the good intestinal flora in our body and starts to attack them causing an inflammatory reaction in digestive system and the consequence is, ulceration of the small intestine and colon. The disease advance unpredictable most of the cases goes toward aggravation along with patient’s life . I have received treatment with drugs like ( Imuran , Salazopirina , Prednison ) and I’m on a very rigorous diet , everything is boiled no fresh vegetable no fresh fruit no condiments at all. A period of time I was losing hair very consistently , I had insomnia , I had horrible stomach pain and articulation pain …. I felt like I was in a giant mill which was in function all the time. In 2006 appeared the disease’s first complication, my intestine was growing narrow and two open ulceration on my skin. My doctor was thinking on surgical intervention. I did not agree with him because I saw cases where affected portion of colon was taken out but after a while the healthy colon got affected too and disease relapse. But I was lucky to meet an angel who helped me a lot. This way I heard about a new treatment for my disease which is Remicade. An active substance “ Infliximab” is a monoclonal antibody human-murin . At the beginning they told me that I have to pay for Remicade and I needed 3 bottles and one bottle was about 3000 euro. But God was on my side and made it that I hadn’t have to pay for. Anyway it was simple because I have not that much money. Until recently I was going in every two months to Fundeni institute to have that treatment . I felt good afterwards my pain was gone no internal hemorrhaging and I was just about to restart my life step by step … I thought this remicade is a miracle and it’s going cure me definitely ….unfortunately wasn’t that way. It looks like it’s not efficient anymore…. Now , my life stopped together with me. Next step what I should make in this chess game against Crohn’s would be a Stem cell transplant. For my condition this kind of intervention , is made only in USA , Spain , Italy and Israel. The cost of such kind of intervention it’s over 100.000 euro…. It is a fabulous sum which can’t be collected by me, nor my family even in ten lifetimes…. I wish so much that clouds could disappear from my sky and Sun could come back again…I want so much to be healthy again … I have so much things to do in this life which can’t be done …. My hands are tied… it would been a pleasure to could run in park , to hang out with my colleagues , to spend an Eastern or a Christmas healthy ….greater joy couldn’t be to my family. I started medical college but my condition does not permit to continue nor to finish ….how wonderful is to be healthy…. I hoped to not go through such a crisis as in 2005. Fortunately I was wrong , those crisis came back in 2009 , same story ….I had more then 20 diarhheic stool day and night , couldn’t sleep, eat , drink at all. And I’m not overreacting when I’m saying At All . I ended up at Fundeni institute where immediately I was connected to the tubes. I had perfusions in both arms 24/24 one after an other , antibiotics, vitamins , proteins, Kabiven and bags of blood as well. Christmas and New Year found me there in hospital. It was the first holidays what I had far from my beloved grandparents with no tree. My mom was there with me and that was everything for me. I can’t imagine what would be without her. Those moments made my relation to God much closer and I believe that: God is the only one who can cure as to have our pain gone … We just must believe in Him. An other day from my life went by…life isn’t always like we thought it be , but we have to have courage and good will to fight for victory … when the time is coming to cry we have to remember our pleasant memories , when we feel like life has no more sense , let’s think about those who have just one day to live …and ,when we feel like past away , just think about those who would give just about anything to LIVE…. It’s me DIANA … a girl, 21 years old who fights disease and life …..this is a sad , unfinished chapter of my life … and I truly hope that it going to have a HAPPY ENDING!!! “

Thank you very much for all of you who red this call and helped in one way or an other.
- Andreea Motoc -

Michael Jackson - My Peter Pan

2010-01-19T05:27:00.000-08:00

Once upon a time was a fairy tale with pirates and elves, all in a magical land, out of time…an immortal story for hearts always young. A story where Peter Pan, a sprightly boy who refuse to grow, he can fly, he pipe and he lives an continuous adventure in Neverland, realm of fairytale.
“Life is so fast…it makes people to move from heaven to hell in only few seconds”, a great writer said that. We felt that all on 26th June 2009… world day of mourning…World depleted and sky may enriched with one more star… a star that was kidnapped too early. We lost one more value, a genius. I grew up with his music, fall asleep with his music…I still remember the mega-poster who I had it on my badroom’s door and everytime when one of my cousins came to me to play, came out sparks. Both of us wanted to be married with Mike…Time is past, we became adults and grow up. A time, Mike was no more our priority. But two years ago I rediscovered his music. How beautiful and touching are his songs and his angel’s face and voice touch your soul. I knew that this summer he had to delight us with his voice, like a Phoenix bird rebirth. I wanted from all my heart to see him performing, to be there, to applaud him, to sing his songs…But was not so…I never imagine that will be not…I will never forget his fabulous movement, his wonderfull voice, his costume and his angel face. He was, he is and he will be always beloved by all the world…he was, he is and he will be a legend. Although he had billions of fans, unfortunately his soul had only one wing… likely he found the other one…likely God angel’s choir need him, as would be…black or white…Maybe now he watch us from somewhere up, from a fluffy and white cloud, where he stay with the angels with some trace of regrets…but his voice sounds in the abbys of heaven and is lost in the Universe, somewhere among the stars…
He is an example of life for us…he fought as a child to reach out where a lot of us can not get to. He is a good example for some of us who have dreams but have not courage to try…for those who fell and have no strength to get up. He loved a lot the children, the music, the stage, the public, he loved the environment, he loved all around us… I think in each of him cell there was one drop of love. He himself was the love embodied. He never wanted to die…now I know that I have one more a guardian angel that will sing in my ear with a crystalline voice in all that nights when I could not fall asleep, he will cover me with dreams and he will give me the power to go far away. And yet I should be happy…He escaped from the whole evil world which surrounds us…but I can’t be happy…
Maybe the time will be the one who will heal my wounds. I wish that nothing of this will be true. I will never forget that day when an angel learned to fly to the stars. I will never forget him and I will continue to sleep with his songs, I will fight for all my dreams even if everyone opposes and maybe I will learn to love the world. And now, I only can say that…Peter Pan learned to fly…and maybe someday he will be back…

Un altfel de Craciun si de Revelion

2010-01-08T07:53:00.000-08:00

Cine a spus vorba ca istoria se repeta, mare om a fost...tineti minte ce am patit in august 2005 nu? Din pacate, am fost nevoita sa trec din nou prin acele momente ingrozitoare...si cat de mult mi-am dorit sa nu mai trec prin asa ceva...insa nu noi hotaram...Din martie 2009 boala mea era activa...pana in decembrie 2009 am avut hemoragie continuu. Astfel am ajuns la spital la Fundeni. Odata ajunsa acolo, medicii m-au pus instantaneu pe perfuzii. Fiindca se apropiau sarbatorile de iarna (m-am internat cu 3 zile inainte de Craciun) medicul meu curant a intrat in vacanta iar eu am ramas pe mana medicilor de garda. Va dati seama ca de Craciun eram in spital. A fost primul Craciun pe care l-am petrecut departe de casa si de bunici, de sarmalute si de bradutul impodobit. Important a fost faptul ca in tot acest timp mami a fost alaturi de mine, in spital. La inceput ne-a fost foarte greu, am plans amandoua, cazusem in depresie. Plangeam aproape zilnic, si datorita locului in care ne aflam, si datorita perioadei, si datorita situatiei in care ne aflam. Nu mancam nimic, nu beam deloc, aveam hemoglobina 6 (cand minim e 11), proteine scazute...nici pofta de viata nu mai aveam. Timp de o saptamana am avut perfuzii non-stop, la ambele maini: ba sange, ba Kabiven plus tratamente diferite. Chinul cel mare pentru mine nu era faptul ca stateam non-stop cu perfuzii, ci ca trebuia sa mi se schimbe branula zilnic caci mi se infunda si mi se umflau mainile. Iar eu nu am vene absolut deloc. Si ma intepau pana imi gaseau o vena...acum am toate venele sclerozate de la atata intepat. In afara de asta, m-au pus la regim fara sare...iar mancarea de spital e atat de buna, de nu am cuvinte: altceva nu se da decat orez fiert, carne fiarta, zeama chioara si macaroane ( fierte si atat). Intregul meniu fara sare, normal.
Desi nu am crezut, si Revelionul l-am petrecut tot in spital...Sper sa fi fost primul si ultimul Revelion petrecut intr-un spital. Spitalul - gol. Eu, mami si inca 2 bolnavi pe tot etajul. Plus asistenta si o infirmiera. Credeam ca in noaptea de Revelion primesc si bolnavii mancare mai "speciala" dar m-am inselat...atat va pot spune ca nu am mancat sarmalute sau friptura, ci paine cu iaurt. Si asa, in noaptea de Rev am ciocnit un pahar de suc cu mami, am numarat bani, am citit o carte si ne-am uitat pe fereastra la artificii. Cat cuprindeam cu privirea, de la dreapta la stanga si inapoi, numai jocuri de lumina si culoare. Cred ca acest joc a durat vreo ora. Insa a fost un spectacol fantastic! Nu mai stiam in care parte sa privim. Am stat treze pana pe la ora 01 apoi ne-am culcat. Cam asa a avut loc un Revelion intr-un spital, doar eu si mami. E cam aiurea sa stai de sarbatori in spital, te plictisesti ingrozitor...Daca eu, ca bolnav, m-am plictisit rau de tot, nu vreau sa imi imaginez ce a simtit mami, care vorba aceea - e om sanatos.
Timpul a trecut pana la urma destul de repede. Desi mi-a fost foarte greu initial, am reinceput sa ma obisnuiesc cu spitalele. Pot spune ca au devenit ca o casa pentru mine. In tot acest timp am primit zilnic telefoane de la familie, prieteni sau cunostiinte. Atunci am simtit cu adevarat ca exista oameni pe lumea asta carora le pasa de soarta celorlalti. E minunat sa vezi ca nu mai esti vazut ca o umbra, ca nu mai esti persoana aceea "invizibila" de care prietenii uita. Clipele petrecute in spital m-au facut sa ma reintorc (sper) la credinta, la Dumnezeu. Este o lectie pe care ar fi trebuit sa o invat de mult, si pe care ar trebui sa o stim cu totii: Domnul este singurul care ne poate salva si care poate face minuni. Totul este sa credem. Ii multumesc Domnului ca mi-a salvat viata si de data acesta, ca ma simt ceva mai bine, ca ma pot tine pe picioare. Sper ca voi ati avut parte de sarbatori cum scrie la carte, alaturi de cei dragi, dar mai ales sper ca ati avut parte de multa sanatate. Sa avem un An Nou mult mai bun decat precedentul, plin de bucurii, realizari si sanatate. La Multi Ani tuturor!

Primii fulgi, prima iesire

2009-12-16T06:03:00.001-08:00

Ieri au cazut primii fulgi...prima zapada in adevaratul sens al cuvantului. Va dati seama ca mi-am petrecut ziua uitandu-ma pe geam la zapada care se asterne, la fulgii care cad, la copiii care se joaca...Totul este atat de alb si de minunat! E ca si cum toti ingerii si-ar scutura simultan aripile iar fulgii care cad impreuna cu suflari de argint s-ar transforma in nea...
Ieri, pentru prima oara, dupa 7 luni de stat in casa, am iesit 5 minute in zapada. A fost ceva de vis pentru mine! Dar imi era oarecum teama...poate nu credeti cand va spun dar pe bune, de 7 luni eu nu am iesit din macar pana in fata blocului. Motivul? Boala mea, care ma tine legata de casa efectiv...
Sper ca voi, cei care iesiti zilnic la piata, la apa, la serviciu, sa va bucurati de fiecare clipa pe care o petreceti afara si sa pretuiti fiecare fulgisor de nea.

Vine Mos Nicolae!!!

2009-12-05T04:31:00.000-08:00

Sfantul Nicolae s-a nascut in Orientul Mijlociu la 350 de mile nord de Bethlehem. Istoria si legendele legate de Sfantul Nicolae se intrepatrund, dar se cunoaste cu certitudine ca a trait in secolul am IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei) si a fost recunoscut si onorat ca sfant incepand cu secolul VI.
Nu mai putin de 21 de "miracole" ii sint atribuite, Sfantul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in
special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti

(era inca copil) a mostenit intreaga avere, pe care s-a hotarat sa o foloseasca in scopuri umanitare si sa-i ajute pe cat mai multi oameni nevoiasi.

De-a lungul secolelor au aparut povesti si legende despre viata si binefacerile Sfantului Nicolae. Toate acestea au ajutat la intelegerea caracterului extraordinar al acestuia si de ce a fost atat de mult indragit si considerat protector al celor neajutorati si neputinciosi.
Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sarac, care datorita situatiei financiare precare nu se puteau marita. Se spune ca atunci cind fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur. Povestea s-a repetat intocmai si cind a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cind i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza sa afle cine-i cel care lei-a facut atita bine fetelor lui. In noaptea cu pricina, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinal cum a lasat saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat si de aceea a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu. Cind tatal fetelor a vazut una ca asta, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, dar bineinteles ca acesta nu a putut fi tinut. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur.
In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasandu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori.In unele parti ale tarii, Mosul aduce si crengute argintii (crengute subtiri ce se dau cu un strat de bronz) odata cu darurile. Copiii neascultatori sint avertizati de parinti ca vor primii doar crengutele daca nu sint cuminti (de aici si asocierea dintre bat si Sfantul Nicolae, folosit la cumintirea obraznicilor). In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute.
Asa ca lustruiti-va ghetutele, fiti cuminti si asteptati-l pe Mos cu inima curata!

1 Decembrie

2009-12-01T10:00:00.000-08:00

Marea Unire din 1918 a fost și rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreția ei stă în faptul că desăvârșirea unității naționale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii națiuni române, realizată într-un elan țâșnit cu putere din străfundurile conștiinței unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre țelul dorit.
De 1 Decembrie, ne simtim mandrii ca suntem romani. Nu stiu daca toti dintre voi sunteti mandrii, dar eu o spun sus si tare ca sunt mandra sa fiu romancuta. Si daca as avea si un costum popular al meu, as fi si mai mandra.
Nu vreau sa stiu ce este in sufletul romanilor din afara... probabil le este dor de patria lor, de familiile lor...
La Multi Ani tuturor si nu uitati ca in voi bate o inima de roman!!

Om simplu sau VIP?

2009-11-17T09:06:00.000-08:00

Nu stiu cati dintre voi urmariti emisiunea "Aruncati din tren" a lui Dan Bordeianu...mi se pare super ca se lupta pentru cazuri umanitare dar...noroc cu vedetele noastre... Credeti ca daca noi, oamenii obisnuiti, am alerga o zi intreaga sa facem rost de bani pentru cineva, am reusi sa adunam atat? Lumea e rea si prefacuta... Daca esti vip si mai ai si camera de filmare in spate, toti sar si te ajuta, toti dau cat mai mult. Mi se pare o mare nedreptate...

2009-10-23T05:23:00.000-07:00

Peste 2 zile e ziua mea...implinesc 21 de ani...Biblioteca cunoasterii umane este plina de pergamente si de cerneala. Sunt si cartile voluminoase tiparite in inimi si suflete, cele sculptate in mintile umane. Uneori, nu imi vine sa cred ca voi implini 21 de ani. Daca sufletul ar avea varsta proprie, al meu sigur are 70 de ani. Ma simt ca si cum as fi trait o viata intreaga. Nu ma simt ca cei de varsta mea...nu rad din orice, nu iau viata la misto, nu rad pe seama altora. Poate uneori exagerez si sunt prea serioasa si vreau perfectiunea dar mie asa mi se pare normal. Nu vreau nimic de ziua mea decat sanatate, sa ma pot bucura de o raza de soare si de zambetul celor dragi. Atat si nimic mai mult...

Nedreptatile vietii

2009-10-16T05:14:00.000-07:00

Stau uneori si ma gandesc, si nu doar la mine, la cei care au probleme similare. Unii au toti banii din lume, altii nu au nimic. Nu stiu daca banii aduc fericirea, dar daca nu ii ai...e de rau...Cel mai important lucru este sanatatea. Si Doamne fereste sa nu o ai, si sa nu ai nici bani...ca poti muri...Banii te vindeca la propriu. Daca nu ai bani, nici un medic nu se uita la tine. O spun din experienta proprie. Cel mai mult ma deranjeaza faptul ca si medicii, si asistentele asteapta sa le dai. Pana nu le dai, nici nu se uita la tine. Ba mai mult, te fac in tot felul: isterici, tigani...Dar cel mai mult ma deranjeaza faptul ca in tara asta sunt multi milionari si miliardari care nu ii ajuta pe cei care intr-adevar au nevoie. Am vazut ca un mare miliardar de la noi are nu stiu cate fundatii dar fiti atenti: nici una nu e pentru cei cu probleme de sanatate!!! Nu pot sa cred asa ceva! Toate fundatiile se adreseaza ramurei sportului! Frate, ce iti trebuie sport cand nu ai sanatate? Nu ii pot intelege pe oamenii acestia! Dar poate le va veni intr-o zi mintea la cap! Si sa nu mai spunem ca mami si tati ii cumpara copilului masini de ultimul racnet...ei chiar nu vad ca sunt atatia amarati pe lumea asta??? Nu mai pot...vreau sa lupt dar nu mai pot...problema ma depaseste!!!

112

2009-09-16T06:40:00.000-07:00

E noapte...e miezul noptii...te trezesti si realizezi ca nu e un cosmar...e cruda realitate...esti inconjurat de ambulante si politie...soseaua e ca un pom de craciun: rosie, cu cioburi multe...nu conteza ce simti tu, nu conteaza daca esti ranit sau nu. Oamenii din trafic se opresc si vin sa te ajute...cel mai mult conteaza dak cei de langa tine sunt teferi si mai ales dak sunt in viata...Poate in acel moment realizezi cu adevarat cat de mult tii la ei dar nu ai apucat sa le spui niciodata...In acel moment poti fi la granita dintre doua lumi...si nu depinde de tine daca ramai sau pleci...Totul se intampla intr-o fractiune de secunda...pur si simplu inchizi ochii sperand ca vei evita impactul si simti ca nu poti face nimic...cosmarul e real...

Michael FOREVER!!!

2009-06-28T02:00:00.000-07:00

26.06.09...azi e o zi trista pentru intreaga planeta...lumea a saracit iar cerul s-a mai imbogatit cu o stea...o stea pe care ne-a rapit-o prea repede...
Azi, 26 iunie am aflat ca azi noapte, inconfundabilul MichaelJ. Jackson s-a mutat pe o stea...ne-a parasit la doar 50 ani... Acum intreaga planeta e in doliu. Am pierdut inca o valoare...un geniu...pierdem prea devreme valorile acestei lumi...
Am crescut de mica cu muzica lui, adormeam cu muzica lui...imi amintesc si acum giga-posterul pe care il aveam lipit pe usa dormitorului si de fiecare data cand verisoara mea venea la mine, ne certam din pricina lui Michael.
Timpul a trecut, noi am crescut si ne-am maturizat. O vreme Michael nu a mai fost prioritar. Dar nu de mult timp, i-am redescoperit melodiile...cat de frumoase sunt si cat de usor iti ating inima iar vocea si chipul lui de inger - sufletul...
Stiam ca in vara acestui an urma sa ne reincante cu vocea lui pentru ultima data...trebuia sa fie o revenire spectaculoasa, ca o renastere a unei pasari Phoenix. Imi doream din tot sufletul sa il vad in concert, sa fiu si eu acolo, sa-l aplaud, sa ii fredonez melodiile...
Insa nu a fost asa...nu mi-am imaginat vreodata ca va fi asa...oricum el e nemuritor...nu ii voi uita niciodata fabuloasele miscari scenice, minunata costumatie sau chipul. A fost, este si va fi un fenomen...a fost, este si va fi iubit de toata lumea...a fost, este si va fi o legenda... Desi a avut si are miliarde de fani, din pacate sufletul sau a avut o singura aripa... probabil acum a gasit-o si pe cealalta...probabil corul de ingeri al Lui Dumnezeu a avut nevoie de el, asa, oricum ar fi...black or white...
Poate ca acum ne priveste de undeva de sus, de pe un nor alb si pufos, pe care sta alaturi de alti ingeri, cu un oarecare regret...poate ca vocea lui rasuna in abisul cerului si se pierde in Univers, printre stele...
Este un exemplu de viata pentru noi. A luptat de mic pentru a ajunge acolo unde nu multi au reusit sa ajunga...este un bun exemplu pentru unii din noi care au vise dar nu au curaj sa incerce sa si le atinga...pentru cei care au cazut dar nu mai au putere sa se ridice...iubea mult copiii, iubea muzica, scena, publicul, iubea natura, iubea intreaga planeta...cred ca in fiecare celula de-a lui gaseam cate un strop de iubire...el insusi era iubirea intruchipata. Si-ar fi dorit sa traiasca 150 ani dar va trai o eternitate...cel putin in sufletul meu...acum stiu ca mai am un inger pazitor care imi va canta la ureche cu o voce cristalina, in toate noptile in care nu voi avea somn...ma va acoperi cu vise si imi va da putere sa merg mai departe...si totusi ar trebui sa fiu fericita...dar nu pot...poate timpul imi va vindeca ranile...
Mi-ar fi placut atat de mult ca nimic din tot ce e acum sa nu fie adevarat...mi-ar fi placut sa stiu ca traieste, departe de ochii lumii si de presa...dar sa stiu ca mai este, acolo, undeva...
In fiecare an de acum inainte voi purta doliu in aceasta zi in care un inger a invatat sa zboare spre stele...nu il voi uita niciodata si voi continua sa adorm cu melodiile lui, voi lupta pentru toate visele mele si voi invata sa iubesc lumea...

TE IUBIM MICHAEL!!!

" Heal the world we live in, save it for our children..."
"You are not alone, I am here with you, Though we're far apart, You're always in my heart, You are not alone..."
"We could fly so high, Let our spirits never die..."
"I'll never let you part for you're always in my heart..."

Tine minte: sfarsitul nu-i aici...

2009-05-31T05:10:00.000-07:00

” Sănătatea e darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să-l facă.”…Insa unora le daruieste mai multa, altora mai putina…sau poate prea putina

O sa scriu astazi despre cazul unei colege.Numele ei este Diana Borboly, are 20 de ani si pana nu de mult, a fost studenta la Medicina,dar starea ei de sanatate nu i-a permis sa-si continue studiile. Din pacate, in 2005 a fost diagnosticata cu boala Crohn, o afectiune inflamatorie intestinala, care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Ea afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon).

In urma tratamentului pe care l-a urmat, au aparut semne de ameliorare,insa boala evolueaza total imprevizibil. Medicatia nefiind eficienta, boala nu se poate trata decat chirurgical, insa interventia chirurgicala consta in extirparea portiunii intestinale afectate, pastrand pe loc cat mai mult din intestinul sanatos, pentru mentinerea unei functii de digestie si absorbtie normale. Din nefericire, boala Crohn recidiveaza postoperator in regiunile intestinale anterior sanatoase, fiind necesare noi interventii chirurgicale.

Astfel, singura sansa ca Diana sa se vindece este doar un transplant de celule stem, in Israel, insa operatia este extrem de costisitoare, peste 100 000 de euro, neincluzand tratamentul pre-operator(chimioterapie si tratament cu imunosupresoare) sau cel post-operator.

Diana si-a deschis doua conturi, in lei si in euro, pe numele ei[Diana Borboly] si este recunoscatoare pentru orice donatie, indiferent cat este de mica sau de mare :

RON: RO 45 RNCB 008 100 96 86 13 00 01

EURO: RO 92 RNCB 02 93 00 96 86 13 00 01

Sucursala BCR Covasna, str Libertatii 18 Bl. 7 Sc. A-B

Cine doreste sa o contacteze, o poate face la adresa de mail : cohavit88@yahoo.com

In continuare, iata-i povestea :

“E dimineata…soarele iti atinge usor obrazul dar nu poti iesi pentru a-i zambi…pasarelele canta sub fereastra ta dar nu le poti vorbi…ai pasit intr-o noua zi si ai senzatia ca retraiesti acelasi cosmar…

Iti servesti micul dejun, te imbraci si pleci…cate chipuri sunt pe strada…si cate povesti stau ascunse in spatele lor…cate vise, sperante, iluzii…treci ca o umbra printre ele…nimeni nu stie ce se ascunde in spatele chipului tau…

Gandurile te poarta spre trecut, spre copilarie…spre cea mai frumoasa si mai fericita copilarie…ti-o amintesti cu bucurie pe bunica, cea care te-a crescut si care si-ar da viata pentru tine, pe bunicul care te aducea zilnic de la scoala pe bicicleta lui, pe mama care iti spunea cate o poveste in fiecare seara si pe unchiul care te impingea spre toti bradutii din parc si care iti e ca un frate…

Apropiindu-ne de adolescenta, parca cu fiecare zi care trece, fericirea se risipeste ca un parfum…putin cate putin, strop cu strop. In 2001 mama a fost nevoita sa plece din tara pentru a munci si pentru a-mi oferi o viata mai buna. Nu dupa mult timp insa m-am lovit de cruda realitate…astfel au inceput sa imi apara problemele de sanatate…parca toata fericirea din lume si speranta ar fi disparut…

Intervalul de timp 2001-2005 a fost un cosmar pentru mine. Viata mea se scurgea astfel: o saptamana acasa, doua la spital, apoi iar una acasa, doua la spital…mi s-au pus tot felul de diagnosticuri, de la dezinterie la rectocolita ulcero-hemoragica. Insa familia, colegii si prietenii mi-au fost mereu alaturi, m-au sprijinit si m-au ajutat…

In 2005 eram foarte aproape de punctul de a ma alatura cetei ingerilor…dar probabil Dumnezeu a considerat ca era prea repede…tot ce imi amintesc legat de acea perioada este faptul ca aratam ca un mort viu: eram alba ca varul, extrem de slaba (slabisem 10 kg in doar o saptamana), iar analizele de sange erau sub orice critica: hemoglobina 6, Ca, Fe si Mg sub 5…

M-am internat la Institutul Clinic Fundeni la sectia Gastroenterologie. Medicii erau uimiti de faptul ca inca mai traiam…Au urmat o serie de analize si investigatii foarte neplacute pentru un om bolnav, fara putere…endoscopii, rectoscopii, colonoscopii, irigografii, tomograf si RMN… si analize de sange din doua in doua zile…Mama venise atunci in tara pentru a fi alaturi de mine. Era pregatita pentru ce e mai rau. Imi cumparase tratament perfuzabil in valoare de 10 milioane lei vechi…nu puteam manca, nu puteam bea…aveam perfuzii la ambele maini non-stop.

Familia suferea enorm. Imi parea nespus de rau pentru toata suferinta ce le-o provocam. La Fundeni am fost diagnosticata cu boala Crohn. Este o boala cronica, se crede ca ar avea substrat genetic, ce apare cand sistemul imunitar pierde toleranta pentru flora intestinala saprofita din colonul pacientului, ducand la instalarea unui raspuns inflamator anormal. Consecinta acestui atac al sistemului imunitar este aparitia ulceratiilor la nivelul intestinului terminal si colonului. Boala evolueaza imprevzibil, de cele mai multe ori catre agravare, de-a lungul vietii pacientului. Am primit tratament medicamentos (Imuran, Salazopirina, Prednison) si regim alimentar destul de sever: fara fructe sau legume crude, fara sare, totul fiert. Ajunsesem intr-un punct in care imi cadea foarte mult parul, nu dormeam noptile, aveam dureri abdominale ingrozitoare si dureri articulare la fel…efectiv simteam ca mi se sfarama toate oasele…

In 2006 imi aparusera complicatii ale bolii: o stenoza (ingustare) a colonului, la nivelul unghiului hepatic si doua pyoderma gangrenosum (ulceratii deschise, dureroase, localizate la nivelul pielii). Medicul meu se gandise sa ma opereze de stenoza. Nu am fost de acord deoarece intalnisem cazuri in care pacientilor li se extirpase portiunea de colon afectata si boala reaparuse pe portiunea sanatoasa a colonului. Am avut insa norocul de a intalni un inger care m-a ajutat foarte mult. Asa am aflat de un nou tratament pentru boala mea: Remicade. Substanta activa din acesta, infliximabul, este un anticorp monoclonal uman-murin.La inceput, mi s-a spus ca ar trebui sa platesc acest Remicade. Eu aveam nevoie de 3 flacoane iar un flacon costa 3000 euro. M-a ajutat insa Dumnezeu si nu a mai fost necesar sa platesc. Oricum nu aveam atatia bani. Pana in prezent mergeam la Fundeni din doua in doua luni pentru a primi acest tratament. Ma simteam bine in urma efectuarii lui..nu mai aveam nici dureri articulare, nici hemoragie.Incepusem sa imi reiau viata putin cate putin…credeam ca acest Remicade este o minune si ma va vindeca definitiv…din pacate nu a fost asa. Se pare ca nici acesta nu mai este eficient…Acum mi s-a oprit viata in loc iar…si eu m-am oprit o data cu ea…

Urmatoarea mutare pe care ar trebui sa o fac in acest sah pe care il joc cu boala ar fi, din cate am inteles, un transplant de celule stem. Pentru boala mea, acesta se face in SUA, Spania, Italia si Israel. Eu am posibilitatea de a merge in Israel dar exista un impediment foarte mare: banii. Un astfel de transplant depaseste suma de 100.000 euro. Este o suma fabuloasa pe care eu si familia mea nu o putem strange nici in 10 vieti…

Imi doresc atat de mult sa dispara norii de pe cerul meu si sa reapara Soarele…vreau atat de mult sa ma fac bine…am atatea lucruri de facut in acesta viata si pe care nu le pot face…sunt legata de maini si de picioare…Mi-ar fi placut atat de mult sa pot alerga prin parc, sa ies cu colegii, sa pot petrece un Craciun sau un Paste in care sa fiu sanatoasa…bucurie mai mare pentru familia mea nu ar exista. Incepusem facultatea de medicina insa boala nu mi-a dat voie sa o termin…a trebuit sa imi intrerup studiile…ce minunat trebuie sa fie sa fii sanatos…

O alta zi din viata mea a trecut…viata poate ca nu e intotdeauna asa cum am visat-o dar trebuie sa avem curaj si vointa, sa luptam pentru a invinge si…cand ne vine sa plangem, sa ne amintim de clipele in care zambeam…cand simtim ca viata nu mai are nici un rost, sa ne gandim la cei care mai au doar o zi de trait iar cand simtim ca vrem sa murim, sa ne gandim ca altii ar da orice ca sa traiasca…eu sunt Diana…o fata de 20 de ani care lupta cu boala si cu viata…acesta este un capitol trist, neincheiat, din viata mea…sper sa ii gasesc un happy end…”

“Cand oprit la o rascruce,

Drumul nu stii sa-l prezici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.

Cand nu mai ai nici vise

Si nu stii cum sa te ridici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand se-aduna norii negri,

Ploaia cade ca un brici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.

Mangaiere n-ai, nu vezi acum

Maini intinse de amici,

Tine minte, sfarsitul nu-i aici.”

(Florian Pittis – Sfarsitul nu-i aici )

Va multumesc tuturor care ati citit acest articol si sunteti dispusi sa o ajutati.

- ACEST ARTICOL A FOST REALIZAT DE ANDREEA MOTOC -

Ce faci cand viata o ia razna?

2009-05-28T13:55:00.000-07:00

Ce iti doresti de la viata? Vrei ce-i mai bun pentru tine normal...dar esti dispus sa faci orice pentru a-ti indeplini scopurile? Stim cu totii ca viata nu e usoara deloc...ba mai mult simti uneori ca aceasta viata nu e pentru tine, ca acesta e destinul altcuiva. Cu totii am trecut prin clipe in care am simtit ca viata o ia pe aratura, ca nu o putem controla...dar ce putem face? Ne intrebam oare cu ce am gresit, ne uitam in oglinda si nu ne mai recunoastem...ne uitam la cel de langa noi si il vedem total diferit, cu totul altfel...Viata este foarte rapida...ii face pe oameni sa treaca de la cer la infern in cateva secunde ( dupa cum spune Coelho)...viata inseamna salturi cu parasuta, inseamna risc, inseamna sa cazi si sa te ridici, inseamna alpinism, inseamna vointa de a ajunge in punctul tau cel mai inalt si de a te simti nemultumit cand nu reusesti sa o faci...Drumul spre fericire este greu, plin de incercari care trebuie invinse si numai cei care cred in fericire vor reusi. Joci sah cu viata...pentru asta trebuie sa fii puternic. Dar oare ce inseamna sa fii puternic? Sa fii puternic inseamna sa radiezi de fericire atunci cand esti trist, sa ierti pe cineva care nu merita iertare, sa ramai calm intr-un moment de disperare, sa taci atunci cand cel mai corect ar fi sa spui tuturor nelinistea ta si sa arati bucurie chiar si atunci cand nu o simti. Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa incat nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi...

Visele noastre...

2009-05-22T03:00:00.000-07:00

Cand auzim pe cineva pronuntand cuvantul "vis" la ce ne gandim? Multi ar spune: "Aa..pai uite ce am visat eu azi-noapte..." asta in cazul in care isi mai amintesc. Eu ma refer la celalalt sens al cuvantului. Ma refer la dorintele si idealurile noastre. Cu siguranta toata lumea are astfel de dorinte...Copiii isi doresc dulciuri si cadouri, adultii o casa si un loc de munca bun, parintii isi doresc ce e mai bun pentru copii lor sau fel si fel de lucruri. Dar ne-am gandit vreodata la cei care au un singur vis? Acela de a se vindeca de o anumita boala si de a trai...Stau si ma gandesc uneori la ce sunt bune toate lucrurile astea pamantesti? Ba ca vreau aia, ba ca vreau ailalta...se pare ca uitam ceea ce e mai important pentru noi: sa fim sanatosi si sa avem langa noi o familie care sa ne iubeasca si prieteni. Este atat de nedreapta viata...unii au mancare din belsug si o arunca, iar altii nu au nici o firmitura de paine...unii au palate, altii dorm sub bolta cu stele...dar oare noi, oamenii simpli, putem face ceva in acest sens? Putem schimba lumea?