La capat de drum?

14.10.2011 Noapte...frig...strazi pustii...ceata... durere...neliniste...nerabdare...drum lung...poate prea lung...
Ma simteam oribil; parca niciodata nu m-am simtit atat de groaznic. Imi doream sa mor; nu mai suportam durerile: burta, picioare, burta, burta si iar burta...de 3 saptamani nu mancasem si nu pusesem gura pe apa. Nu puteam; varsam din orice. 20 scaune diareice in 24 ore, manifestari extradigestive ale bolii (Pyoderma gangrenosum) extrem de dureroase... nu mai aveam putere nici sa stau pe picioare...ma simteam neputincioasa in fata bolii... am vrut sa ma dau batuta...pentru ce atata suferinta?
Am ajuns la spital. M-au bagat imediat in perfuzii; vitamine, hidratare, antibiotice, hrana parenterala...Nu mai spun cat m-au chinuit pana sa imi gaseasca o vena... la o mana ma intepa o asistenta, la cealalta mana un asistent...si nimic... m-au intepat si in picior si nici macar acolo nu mi-au gasit macar o vena...un adevarat cosmar...un chin...au vrut sa imi puna cateter in jugulara...nu le-am dat voie. Nici gand de asa ceva!
Zilele treceau, perfuziile erau interminabile, durerile tot mai prezente si mai profunde... urlam la toata lumea...nu mai vroiam nimic, nu mai suportam nimic...nu ma mai suportam nici pe mine. Vroiam sa mor mai repede, sa se sfarseasca odata TOT. Mi-au spus ca s-au epuizat toate variantele de tratament; au vrut sa ma opereze (sa imi extirpe portiunea bolnava din intestin). Au incercat totusi un ultim tratament: Methotrexat injectabil. Nu si-au pus sperante in acest tratament...incetul cu incetul insa, am inceput sa dau semne de ameliorare: Phyodermele au inceput sa se retraga, numarul scaunelor sa scada, dureri mai rare de burta...
Cosmarul cu venele insa parca nu se mai sfarsea; ma intepau tot a 2-a zi, caci nu mai mergea perfuzia...si cand mai bagau si un Potasiu...muream de durere...plangeam, tipam... intr-o zi de duminica mi se pusese pata si am refuzat tratamentele pe ziua respectiva: fara perfuzii, fara nimic. Asistenta de serviciu nu a obiectat; mi-a respectat decizia. Ceea ce m-a deranjat insa a fost faptul ca in clipa in care i-am spus ca ma doare burta, mi-a spus: "Si eu ce sa-ti fac?" I-am spus sa imi administreze un Algocalmin (Piafenul era foarte bun insa varsam de la el, iar Tramadolul era prea puternic). In tot acest timp, bunica mea a fost alaturi de mine: coboara la farmacie, pune plosca sub Diana, da-i sa manance cu paiul ( din cauza bolii imi aparusera Phyoderme in cavitatea bucala - nu puteam nici macar sa beau de durere, in gat, in cap, pe picioare si in jurul orificiului excretor - durerea teribil cand avea loc mictiunea)... A fost greu...parca niciodata nu a fost atat de greu, parca niciodata nu m-am simtit atat de rau... Nu dormeam noptile, am indurat frig la inceput, m-am ales si cu o raceala zdravana...
Dupa 2 saptamani de spitalizare m-au externat. Ma obisnuisem cu spitalul; aveam siguranta ca are cine sa aiba grija de mine. Acum sunt din nou acasa...si boala parca ar vrea sa isi faca iar de cap...tare mi-e ca pana la urma nu voi scapa de interventia chirurgicala...

3 Sud Est - La Capat De Drum

Asculta mai multe audio diverse